Urăsc iarna cu o pasiune de nedescris

Ca să fiu cât se poate de corect, urăsc mai degrabă frigul. Iarna e chiar OK dacă o privesc la televizor sau stau în chiloți călare pe calorifer și mă uit la ea pe geam. Dar pentru că nu locuiesc în Australia și la noi perioada iernii coincide cu frigul, putem spune generic că urăsc iarna.

Urăsc să ies din casă iarna. Nu contează că e gerul Bobotezii sau că sunt șapte grade afară și e soare. Urăsc tot ritualul îmbracatului cu șaișpe straturi de pufoaică, trei de șosete, chiloți îmblăniți, bocanci de șapte kile și izmene cu încălzire în scaun. Durează prea mult, pur și simplu. Sunt minute bune din viața mea pe care nu le mai primesc înapoi niciodată.

Știu, aș putea să mă îmbrac mai lejer, ce atâta căldură. Dar răcesc. Răcesc ușor pentru că Dumnezeu într-adevăr există și e un moș cinic care face mișto de mine pentru că înjur și pentru că în adolescență scuipam pe jos. Și nu vreau să vă explic cât de tare urăsc răceala. Când nu mai pot să îmi înghit mucii pentru că aceiași muci se fabrică în continuare constant în fundul nasului și mă doare de fiecare dată când doar mă gândesc să fac un gest similar înghițitului.

Partea bună e că îmi place ceaiul de ghimbir și când sunt răcit îmi amintesc să beau ceai de ghimbir (cu o linguriță de miere și o felie de lămâie), însă într-o bună zi tot o să-mi amintesc eu să beau ceai de ghimbir chiar și când sunt sănătos și atunci iarna chiar își va pierde și ultima umbră de farmec.

Urăsc să conduc iarna. Mi-e frică efectiv, pentru că e ceață și zăpadă și cretinii n-au faruri și e polei pe jos și ceva îmi spune că nu mi-ar plăcea să mor. Și pentru că în oraș e înghesuială, pentru că transportul în comun nu e o soluție și pentru că nu pot bicicli.

Urăsc știrile cu oameni blocați în trafic pentru că au fost cretini și au crezut că sunt mai deștepți decât un cod roșu de viscol. Și urăsc Internetul când e moralist zicând că autoritățile au fost luate din nou prin surprindere, deși nu s-a mai folosit expresia asta în presă de pe vremea lui Tăriceanu. Și cum explodează rețelele sociale când ninge mai mult de 10 minute ca și cum ar fi apocalipsa rece.

Dar nu urăsc nimic mai mult pe lumea asta iarna decât sărutul distant și rece al colacului de veceu lipindu-se de grăsuții mei obrăjori secundari.

8 thoughts on “Urăsc iarna cu o pasiune de nedescris

  1. Dacă vrei să ai coșmaruri la noapte, după ultima frază imaginează-ți că ai avea wcul în fundul curții

  2. Cred ca-s singurul care reuseste sa nu moara de frig daca are tricou / camasa cu maneca scurta, si haina groasa pe deasupra. Iar la picioare nu ma jeneaza frigul asa tare. Ma rog, de la -5 in jos incep sa calculez cat m-ar costa sa merg cu taxiul, dar in Timisoara nu prea ajungem sub temperatura aia.

    In rest, de acord. As adauga si cacatul de gheata care se depune peste tot pe jos, de umbli ca pe oua jumatate din timp.

  3. Locuiesc la tara, 14 km de oras, casa noua cu WC in casa si confort de la bloc. Vecinii toti sunt cu WC in spatele gradinii. Dupa 5 zile de ninsoare, la un vecin cu 4 adulti in casa, nici o urma/carare spre casuta din capatul gradinii. De abia aseara au facut carare spre locul cu pricina. Ce au facut o saptamana jumate?

Leave a Comment

Your email address will not be published.