Telefoanele în rate, o chestie pe care n-o s-o înțeleg niciodată

M-am mai lovit de oameni cu telefoane luate în rate de-a lungul vremii: ba unul care îşi luase iPhone în rate, i-l furaseră după 3 luni şi el plătea în continuare la el; ba, acum câţiva ani, un tip ce şi-a făcut precomandă la S6 Edge, omul fiind operator la bandă în fabrică pe minim pe economie, ceea ce pe vremea aia se traducea în “12 milioane cu tot cu suplimentare, spor de noapte şi weekend”. Ba chiar şi când mi-am luat S8-ul era la coadă un dud care îşi făcea rate să-şi ia un S8+ la reducere pentru că motive.

Mă rog, cred că aţi înţeles că nu văd niciun motiv pentru care cineva ar avea nevoie să-şi ia telefon în rate. Să nu poată trăi fără cel mai recent model. Mi se pare o prostie şi consider că orice telefon care costă mai mult de jumătate din salariu şi pe care nu-l poţi plăti integral când îl cumperi nu merită cumpărat sub absolut nicio formă.

Azi însă am văzut vârful muntelui, în comentarii la o reclamă de la Altex. Superofertă, S8 la 2999, se poate şi în rate, 110 lei pe lună. Oferta clasică, de altfel preţul de la majoritatea magazinelor care aduc marfa pe bune, nu pe canale gri. Ei, şi aici am găsit comentariul care m-a făcut să scriu articolul ăsta:

Înţelegeţi? Băiatul ăsta tânăr Alex, elev de liceu într-un orăşel de munte, are nevoie atât de tare de telefon încât e dispus să se bage în rate, deşi nu are venituri. Nu, un telefon de 500 de lei nu ar fi bun. Sau de 1000 de lei. Sau, mă rog, de oricât şi-ar permite părinţii lui să rupă de la gură ca să-i ia băiatului smartphone.

Mi se pare mega trist.

12 thoughts on “Telefoanele în rate, o chestie pe care n-o s-o înțeleg niciodată

  1. Prin 2006 când Nokia N90 era cel mai tare telefon de pe piață și lucram în vânzări veneau oameni cu salariu de 400 lei pe cartea de muncă să cumpere în rate un telefon de 2000 de lei, pe care după aia îl încărcau o dată la 3 luni, că nu își permiteau mai mult. Încercam să le arăt modele mai apropiate de nevoile lor, dar nu aveau treabă, N90, altfel nu se vedea valoarea. Nimic nu s-a schimbat, telefonul e cea mai accesibilă de a te lăuda în fața prietenilor că o duci bine, chiar dacă meniul tău zilnic e format din pâine, cartofi și ceapă.

  2. Ai observat ca sunt destui care au au telefoane cu ecranul spart si il folosesc asa multa vreme? In special iPhone. Se vede pe el ca s-a adunat jegul in crapaturi dar ei il tot folosesc. E semn clar ca efortul financiar pentru achizitie a fost prea mare si trag de el pana moare.

    PS De ce nu mai esti in blogroll la Arhi? :)

  3. Eu taiesc in Anglia
    Fac in medie 1600 pe luna net.
    Nu vreau abonament la vreun operator.
    Dar am facit o rata lunara se 21 pt un telefon e o perioada de 12 luni. Imi permiteam sa il platesc si integral dar nu am vrut sa platesc 200 deodata pt ca vreau sa ma so distreaz.
    PS dobanda e zero

  4. De câteva luni am un job secundar, job la care folosesc în mare parte telefonul. Aveam pentru asta nevoie de un telefon care să se miște rapid și să îmi satisfacă nevoile. Aveam până acum un galaxy A5, dar care, dupa 1 an jumate, nu mai performa așa cum trebuie. M-am hotărât că e o investiție și nu un moft și am stabilit că un galaxy S7 e telefonul care e ceea ce îmi trebuie. 2.100 de lei era. Fiind o perioadă cu mai multe cheltuieli, am considerat că nu îmi permit să plătesc luna asta 2.100 de lei și ziceam că o rată e soluția cea mai bună. Am inițiat demersurile de rată, m-am împotmolit puțin și am pierdut cam o săptămână. În timpul ăsta am hotărât că, deși o să străng puțin cureaua vreo 2 luni, să îl cumpăr totuși într-o singură rată.
    Tre să zic doar că telefonul nu e un moft.

  5. Articolul asta e bine, scris, e amuzant, dar raspunsurile la intrebarea sunt altele. Iti zic 3 lucruri:

    1. Aveam un prieten, student la ceva economic in Cehia. Omul mi-a explicat timp de 3 ore de ce e bine sa iei un produs in rate chiar daca ai toti banii disponibili. “Iti blochezi o suma de bani. De ce ai face asta? Banii trebuie investiti, nu blocati. Daca poti sa-ti faci rate cu dobanda zero, este o mare prostie sa nu faci”.

    2. Nu stiu ce era tipul ala, cel cu comentariul, dar iti zic o categorie de oameni care nu pot sa-si faca credi: “liber profesionistii”. Daca nu ai salariu sau pensie, nu-ti da nimeni credit, chiar daca tu arati ca ai produs 5000 de lei pe luna in ultimul an. Deci intrebarea aia nu e stupida deloc. Ce-i drept, ar putea fi vorba de un tip de bani gata, “o beizadea”, dar intrebarea asta si-o pun si IT-istii care lucreaza pe cont propriu.

    3. Un alt exemplu. Esti student, ai bursa. Nu ai bani de telefon acum, ti s-a spart telefonul. Nu ai niciun ban strans, iti trebuie telefon. Drept urmare, din 500 de lei cat ai bursa, vei strange cureaua 1 an de zile, dai 250 de lei lunar si ai telefonul. Le ceri parintilor, le zici ca vei cheltui mai putin, aia e, dar ai telefonul acum. Si nu ii pui sa-ti dea 3000 de lei, iti dau 150 de lei (in plus) lunar. Sa zicem ca vei fi mai econom.

    A, ca multi isi iau telefoane mai scumpe decat isi permit e altceva. Dar mai e un adevar, o vorba: “suntem prea saraci sa ne luam chestii ieftine”. Sa-ti dau exemplu pe casti in acest sens: am acum o pereche de Stereo Beats primite cand mi-am luat IPADUL. Pana atunci ziceam ca-s dispus sa iau casti de maximum 100 de lei. Nu de 20, ci de 100. Aveau garantie 1 an, 1 an si un pic tineau. Sau 2 ani si un pic.
    Am aceste beats, merg perfect si isi merita toti banii. E la fel si la telefoane. Ala de o mie de lei s-ar putea sa nu fie la fel de rentabil in timp. Sau nu conteaza asta?

    1. Pe cat pariezi ca ala care ia S8, il tine maxim 1 an, apoi il vinde ca sa ia S9, orice ar fi, de la student la maxim 40 ani varsta? Dintre toti cunoscutii, care “si-au permis” top phone, 1 singur il stiu ca l-a pastrat 2 ani, iar ala il are de la serviciu, deci nu a investit 1 leu in el. Restul scapa de telefoane dupa 1 an si investesc in altul nou. Asta pentru ca “top phone” tine de moda si de perceptia altora asupra ta, nu de ce “poate/stie” telefonul. Peste 40 incepi sa gandesti altfel si sunt peste 90% sanse sa il tina pana se strica.

  6. Prin vest, cultura asta de achizitiona chestii in rate cu buletinul e pentru multi o strategie. Oameni care-si permit de departe sa achizitioneze chestii cu banii jos se baga in rate pentru ca daca ai rate, in anumite tari, ai diverse deduceri la impozit. Desigur, eu vorbesc de oameni care muncesc si au suficienti bani incat sa nu se ajunga la discutia din articol, insa mentionez aspectul asta asa ca fapt divers pentru ca si acolo se cumpara chestii cu mult peste nevoia reala a clientului.

    @Trespasser, prezenta in blogrollul cuiva are vreo relevanta practica in raport cu calitatea articolelor scrise? Eu citesc si comentez in functie de calitatea continutului nu de locurile pe unde primeste omul link.

Leave a Comment

Your email address will not be published.