Am dat zilele astea de două clipuri cu Timişoara filmată din dronă. Mie-mi plac atât dronele cât şi Timişoara, aşa că am le las aici. Ei, deşi cele două clipuri prezintă acelaşi lucru (Timişoara din aer), ele sunt fundamental diferite prin felul în care au fost realizate.
Primul e un clip pe care-l consider prost, făcut în grabă, fără pic de abordare creativă, de parcă un om şi-a cumpărat dronă şi a vrut să vadă ce iese. Cam ca atunci când un puşti îşi ia DSLR şi începe să considere artă orice mizerie sinistră pe care o scoate din acesta. Ştiu asta pentru că acum mulţi ani am avut un DSLR şi am făcut poze şi le-am pus pe net şi feedback-ul pe care l-am primit a fost că sunt mizerii sinistre, ceea ce acum văd că, într-adevăr, sunt.
Clipul e filmat în grabă, fără un minim de simţ al frumosului, cu clădiri filmate din faţă şi luminate dintr-o parte sau din spate, filmate pe vreme mohorâta, cu jumătate de acoperiş înzăpezit şi jumate curat, insistând pe câte un detaliu (gen crucea de pe catedrală) fără niciun motiv anume. Şi muzica. Ah, muzica, acelaşi segment de un minut care se repetă la nesfârşit, tăiat brusc.
Al doilea, în schimb, e un clip de la Eye In The Sky, care fac (face? sunt mai mulţi?) clipuri şi fotografii din dronă în Timişoara, şi care le fac mişto tare. Filmat pe vreme frumoasă, cu culori frumoase, muzică mişto, tot.
Dupa parerea mea, clipul urcat de EYE in the SKY pe Facebook are coloana sonora mai buna si mai adecavata.
Din ce am citit la el pe site, pe youtube e o alta coloana sonora din cauza drepturiilor de autor.
Dar, indiferent de coloana sonora, filmarea e breathtaking