Am citit odată, demult, acum câţiva ani, un articol pe care, în mod total anticlimactic, nu-l mai găsesc. Era vorba despre un studiu cu anume ce cantitate de lumină, exprimat în lux (lucşi?) parcă, are nevoie omul pentru a-i putea funcţiona creierul la parametri normali.
Ideea era că lumina naturală a unei zile însorite are 50.000 de lucşi din ăştia şi că e foarte greu să echivalezi artificial numărul ăsta, chestie care se traduce în depresie şi nefericire. Există şi un sindrom, Seasonal Affective Disorder (rudă de-a tradiționalei astenie de toamnă) care se manifestă în cazul oamenilor care duc lipsă de lumină suficientă.
Personal, nu suport să nu am lumină de afară. La birou am insistat să stau la geam chit că bate soarele în monitor, pentru că de fiecare dată când ieşeam afară după 2-3 ore de stat în lumină LED mă simţeam ca Neo din Matrix, pe care-l dureau ochii fiindcă nu-i mai folosise niciodată. la casa părintească aveam ferestre cât toate zilele (e casă din aia veche cu geamuri de 2 metri înălţime). Când am luat apartamentul am insistat să avem draperii luminoase, să nu trebuiască să aprindem becul ziua şi seara – şi nu doar din raţiuni economice, ci pentru că efectiv mă doare capul dacă trăiesc în lumină chioară, devin irascibil, după o zi în lumină de bec adorm greu, dorm prost şi mă trezesc greu.
Bine, tot eu stăteam să caut pe net din ce parte bate soarele şi până la ce oră pe fiecare apartament pe care-l vedeam, să nu bată toată ziua în iulie şi-n august, de râdea nevastă-mea de mine, cum lista de criterii (zonă, utilităţi, stare, mobilă etc) deja rezultase într-o listă foarte scurtă, eu o scurtam şi mai tare uitându-mă pe Google Maps cum bate soarele în 21 iulie la ora 16. Dar a înţeles după ce ne-am mutat.
Acum că v-am prins, transform pe neaşteaptate povestea asta într-un advertorial relevant, sponsorizat de SGG PLANISTAR SUN, care e o sticlă cu depunere cu emisivitate joasă şi control solar.
În traducerere liberă, SGG PLANISTAR SUN oferă:
- izolare termică (păstrează căldura produsă în încăpere)
- control solar (62% din energia solară fiind blocată la exterior)
- confort vizual (reduce nevoia de sisteme de umbrire)
- transparenţă maximă (permite o iluminare mai bună a spaţiului interior)
- economie de energie (reduce costurile de răcire, încălzire şi iluminare pe toată durata anului).
Fun fact, sticla produsă de Saint-Gobain (producătorii SGG PLANISTAR SUN) acoperă, printre altele, piramida de la Luvru, sediul BMW din Munchen, opera din Beijing, Porsche Pipera şi Magazinul Cocor din Bucureşti şi protejează o doamnă despre care s-ar putea să fi auzit, anume Mona Lisa de la Luvru. Cântăreaţă sau ceva parcă? Nu mai ştiu.
Vitrajele Saint-Gobain Glass pot fi achiziţionate de la showroom-uri de ferestre partenere Saint-Gobain Glass, a căror listă poate fi consultată aici.
Nu sunt complet sigur, dar cred ca Saint-Gobain sunt cei mai mari producatori de materiale de constructii din lume. Dar mari la modul ca urmatorul loc are sub jumate din cifra lor de afaceri. Sigur stiu sa faca materiale bune.
Daca stiam aecste lucruri in urma cu 10 ani. Macar daca ma gandeam la cum bate soarele.