Filme: Deadpool nu e atât de rău pe cum ai crede citind alte bloguri

Am reuşit să văd miercuri după-amiază Deadpool la prima reprezentaţie posibilă în Timişoara, de la 17:50. Am mers şi l-am văzut aşa cum îmi place mie, adică singur, fără rezervare, 100% sigur că găsesc un loc bun pe care nu l-a mai ridicat nimeni la timp. Şi l-am văzut oarecum cu inima strânsă, după ce-am citit varii bloguri de adulţi ce s-au arătaţi dezamăgiţi de el, cu teamă să nu irosesc banii degeaba pe bilete şi pe nachos cu brânză. Bine, banii daţi pe nachos cu brânză nu sunt irosiţi niciodată, deci în cel mai rău caz aş fi ieşit din sală dezamăgit dar totuşi mulţumit.

Am fost surprins însă că mi-a plăcut – poate cel mai mult dintre toate filmele Marvel din ultimii ani cu excepţia Gardienilor Galaxiei. E o combinaţie ciudată de film standard de acţiune cu supererou, presărat cu glume mature. Bine, glume mature e mult spus, sunt de fapt glume de adolescenţi edgy, cu referinţe la pop-culture presărate pe ici pe colo, condimentate cu cuvinte licenţioase, pentru a păcăli copiii americani de 14-17 ani că se uită la un film matur pe care ei îl înţeleg pentru că sunt mai maturi decât par deşi nu-i înţelege nimeni şi pubertatea e grea. Şi care se regăsesc în pielea lui Deadpool pentru că face glume cu labă.

Dar nu e un film rău, dimpotrivă.

E un film distractiv, mai ales pentru segmentul de vârstă căruia îi e destinat. Aveam chiar în stânga mea trei adolescenţi absolut înnebuniţi după fiecare fază din film. Ştiau din trailere melodiile, se bucurau când DP vorbea cu publicul, înţelegeau referinţele la alte filme şi evenimente, tot. Şi au fost fericiţi. Şi ca ei trei sferturi din sală.

Nu zic că glumiţele astea îl fac un film bun. Nu, e un film bun pentru că e scris bine, e jucat bine, e regizat bine, ritmul e bun, nu te plictiseşte, nu te bombardează cu acţiune doar de dragul de a mai bugeta încă 10 milioane de dolari, şi per ansamblu e un film plăcut, distractiv. Face exact ce face cinematografia de mai bine de 100 de ani, oferă entertainment. Sigur, nu e artă înaltă care te pune pe gânduri şi te face să-ţi introspectezi întreaga existenţă stăruind pe sentimentele vreunui personaj ambiguu, dar ştiam asta dinainte să intru în sala de cinema. Ştiam că mă duc la un film cu supereroi şi am primit un film cu supereroi bun. Şi nu regret nici biletul, nici porţia de nachos.

PS: uitându-mă în jur în sala de cinema după film m-am simţit ca Betty White:

2 thoughts on “Filme: Deadpool nu e atât de rău pe cum ai crede citind alte bloguri

  1. depinde mult de gusturi. de ex. unii zic ca spotlight e plictisitor, iar alte persoane ca e cel mai bun film vazut in ultimii 10 ani. sa vedem oscarurile…

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.