Chiar dacă am avut emoţii cu livrarea la timp a consolei, până la urmă s-a dovedit a fi o alegere bună să plătesc precomanda cu cardul, pentru că am avut prioritate la cumpărare şi a sosit la timp. Sunt probleme enorme cu stocurile consolei la nivel mondial, lucru care se întâmplă aparent la fiecare lansare de produs Nintendo, însă despre care nu ştiam pentru că cine mai cumpără console Nintendo current-gen în mileniul 3.
NES Classic Mini vine într-o cutie micuţă, compactă, cu design retro, cutie în care am găsit consola în sine, un controller, un cablu HDMI şi un cablu de alimentare microUSB (fără alimentator, doar cablul). Se alimentează de la o sursă de curent de 1A, deci ar trebui să meargă cu majoritatea încărcătoarelor de telefon decente. Eu am alimentat-o de pe cablul de controller de la PS4 pentru că pot. Bine, de fapt ca să fiu aproape de cablul HDMI, căci cablul de la controller e incredibil de scurt. Vine cu un singur controller, unul secundar putând fi cumpărat separat (asta dacă ar catadicsi Nintendo să le livreze).
Odată despachetată, consola surprinde cu cât de mică e. E atât de mică încât poate fi ţinută lejer într-o singură mână. E atât de mică încât controllerul pare ilar de mare prin comparaţie.
E atât de mică încât poate fi ţinută lejer într-o singură mână.
~ Ovidiu Sîrb, 2016
Că veni vorba de controller, din momentul în care l-am luat în mână m-am întors în timp cu vreo 20 de ani, pentru că e exact cum mi-l aminteam, de la butoanele direcţionale care-mi alunecă sub deget la butoanele de cauciuc Select + Start, cu tot cu jocul lor sus-jos.
Odată pornită consola, te aruncă direct într-un meniu de selecţie a jocurilor şi a opţiunilor de redare pe TV. Jocurile sunt în număr de 30, sunt preîncărcate şi nu există posibilitatea (oficială) de a adăuga altele. Pe partea de opţiuni grafice, avem 3 moduri: Pixel Perfect, 4:3 şi CRT. Pixel Perfect rulează jocurile la rezoluţia şi rata de aspect nativă (un pătrat, practic), 4:3 întinde puţin imaginea pe orizontală (cum o făceau televizoarelele vechi la rândul lor), iar modul CRT e acelaşi cu modul 4:3, doar că există un filtru peste imagine care să o “strice”, să lase impresia de ecran vechi. N-aş şti să decid care variantă e “mai bună”, fiecare după gust. Eu prefer 4:3, de exemplu.
Altfel, jocurile sunt aceleaşi ca pe consola originală, nici mai mult nici mai puţin. Există totuşi posibilitatea de a salva stadiul unui joc în momentul în care apeşi butonul de reset, pentru ca copiii din ziua de azi să nu trăiască aceleaşi frustrări pe care le trăiam eu când jucam şase ore dintr-un joc, după care muream la ultimul bos ca prostul sau se lua curentul.
Singura problemă pe care i-o găsesc e lungimea mult prea mică a cablului controllerului, de un metru. E mult, mult prea scurt ca să poţi juca de pe canapea cu consola sub TV, cu excepţia cazului în care ai TV-ul direct deasupra canapelei. Eu am noroc că am un HDMI tras până lângă canapea, altfel aş fi jucat fix ca pe vremuri, stând turceşte pe jos în faţa TV-ului.
Am luat-o de la Altex cu 269 lei, însă nu mai e disponibilă momentan (la momentul în care scriu asta nu mai există nici pagina de precomandă). La banii ăştia şi la cât de tare m-a lovit în nostalgie am luat-o practic de pomană. De abia aştept să văd peste 2-3 ani dacă îi place juniorului.
Cablul nu e scurt, e gândit să stai un la 1m de TV-ul cu diagonala de 15” …în cur pe jos.
Aşa era în original, dar nu strica să adapteze niţel la realitatea lui 2016.