Glumesc, aţi putea să mergeţi că e mişto. E vorba de un apartament “utilat” până la refuz cu obiecte de care aveau seniorii noştri prin casă în perioada comunistă – de la viniluri, televizoare, aparate de radio Balada, până la ierbare, caiete de teme cu ode Partidului şi pachete de Kent şi Carpaţi.

E o altă lume din clipa în care pui piciorul în încăperi, cu un aer vechi (la propriu), mirosind a hârtie veche şi a praf. M-a lovit fix în copilărie. Muzeul e organizat în Timişoara, în subsolul localului Scârţ Loc Lejer (care a fost şi până acum o variantă mai “light” a muzeului), pe strada Laszlo Szekely (fostă Zoe) nr. 1. E cu intrare liberă şi se acceptă donaţii.

Am făcut nişte poze: