O carte mişto: The Martian (Andy Weir)

LOG ENTRY: SOL 6

I’m pretty much fucked.

That’s my considered opinion. Fucked.

Six days into what should be the greatest two months of my life, and it’s turned into a nightmare. I don’t even know who’ll read this. I guess someone will find it eventually. Maybe a hundred years from now.

For the record… I didn’t die on Sol 6. Certainly the rest of the crew thought I did, and I can’t blame them. Maybe there’ll be a day of national mourning for me, and my Wikipedia page will say, “Mark Watney is the only human being to have died on Mars.” And it’ll be right, probably. ’Cause I’ll surely die here. Just not on Sol 6 when everyone thinks I did.

Let’s see… where do I begin?

Marţianul (pe numele ei original şi evident, The Martian) e debutul literar al lui Andy Weir, un science-fiction lansat iniţial pe cont propriu ca ebook prin Amazon, ulterior curtat şi publicat în variantă tipărită de către o editură adevărată.

Marţianul care dă titlul cărţii este Mark Watney, astronaut NASA, membru al echipajului Ares 3, a treia misiune care trimite oameni pe Marte în scopuri de explorare. O furtună pe planetă forţează echipajul să anuleze misiunea, lăsându-l în urmă pe Watney în urma presupunerii că acesta e mort. Trezindu-se singur, rănit şi derutat pe o planetă străină şi ostilă, misiunea lui Watney devine una de supravieţuire prin orice mijloace în speranţa că ar putea fi salvat în câţiva ani de echipajul celei de-a patra misiuni, Ares 4.

Deşi ar putea fi clasificată ca hard sci-fi, cartea se descurcă foarte bine în a explica procesele ştiinţifice şi logica lui Watney oricui – atât de bine încât chiar şi un corigent la chimie, ca mine, a putut înţelege ce se întâmplă pe întreg parcursul cărţii.

Cu câteva excepţii, acţiunea cărţii e povestită de însuşi personajul principal sub forma unor “jurnale de bord” actualizate pe măsură ce Watney găseşte soluţii pentru diversele obstacole pe care planeta Marte le pune între el şi viaţă, ceea ce şi face cartea atât de atractivă. Căci Mark Watney e un om plin de resurse, un biolog şi inginer amuzant, care face haz de necaz cu orice ocazie prinde, care ajunge să urască muzica disco a anilor ’70, singura pe care o are la dispoziţie pe computerele funcţionale de pe planeta roşie. E ca şi cum un blogger amuzant ar rămâne singur pe Marte. Şi asta îi dă încă din primele pagini un aer de film – cred că şi asta m-a atras atât de mult la carte.

De fapt, ăsta cred că e şi motivul pentru care filmul The Martian, bazat pe carte, cu un scenariu de Drew Goddard, regizat de Ridley Scott, este acum în post-producţie, urmând a fi lansat în noiembrie 2015. După ce am citit cartea, am aşteptări destul de mari de la film, mai ales uitându-mă la lista de actori ce joacă în el: Matt Damon în rolul lui Watney, Jessica Chastain, Kate Mara, Kristen Wiig, Jeff Daniels şi Sebastian Stan.

Tot acesta, însă, e şi motivul pentru care dialogul din carte pare pe alocuri artificial, forţat. În special în scenele ce implică dialog între alte personaje decât cel principal (echipajul Ares 3, mai precis), dialogul pare parcă rupt dintr-un film SF de acţiune – mă gândesc aici în speţă la Aliens. Mi-a lăsat impresia, pe alocuri, că autorul s-a îndrăgostit prea tare de umorul şi de personalitatea debordantă a personajului principal, aceasta scurgându-se şi în alte personaje mai puţin importante.

Mi-a plăcut, totuşi, atât de mult că nu am reuşit să o las jos două zile la rând până când nu am terminat-o. Atât de mult încât mi-a redeschis apetitul pentru citit SF. De-abia aştept filmul.

Se găseşte pe Amazon în format ebook şi audiobook, iar în România se găseşte tipărită.

13 thoughts on “O carte mişto: The Martian (Andy Weir)

Leave a Reply to Vali Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.