O lună de zile mai târziu, cel mai mare desen pe GPS, pe un traseu parcurs în întregime cu bicicleta, a luat sfârşit cu bine, iar odată cu acesta, campania “Ciuc Radler România Activă”. S-a desenat lămâia, cicliştii au ajuns la casele lor, unde cel mai probabil vor sta o vreme bună cu picioarele în sus, sau eventual la un masaj bun. Eu aşa aş face, cel puţin.

În acest tur de forţă al ciclismului în România s-au parcurs peste 80 de kilometri pe zi, pentru un total de 2500 de kilometri prin 383 de localităţi. Din cele 29 de zile, patru au fost pedalate prin ploaie, iar bilanţul provocărilor neaşteptate constă în 5 căzături uşoare şi 9 roţi schimbate.

Mi-a plăcut să văd în campania asta în primul rând entuziasmul participanţilor – de la cicliştii amatori care s-au încumetat să răspundă provocării Ciuc, la susţinătorii acestora, atât virtuali cât şi care au participat efectiv, pedalând împreună cu participanţii oficiali.

Şi parcă mi-a reaprins dorinţa de a pedala, o pasiune veche de a mea, pe care însă în ultimii ani am abandonat-o mişeleşte după ce vreo cincisprezece ani am fost practic una cu bicicleta. Şi chiar mă gândeam că aş putea să-mi scot de la naftalină una dintre biciclete şi s-o călăresc ca-n tinereţe, ca să zic aşa.

Om vedea. Cert e că dacă prin campania asta au reuşit să stârnească pasiuni într-un om aşa leneş cum sunt eu, Ciuc a făcut ceva bine.