Arta lucrului făcut de mântuială

Mă fascinează nespus puterea românului de a reuşi să dea de pământ chiar şi cu cele mai simple concepte cu care e pus faţă în faţă. Dacă tot poporul român ar fi întruchipat într-un singur personaj de poveste, aceasta ar fi superputerea lui. Şi l-ar chema Mucea.

În cazul de faţă, vorbesc despre una dintre porţile de intrare în Parcul Rozelor din Timişoara (îmi voi lua libertatea de a o denumi afectiv şi onorific Poarta Caracal). Parcul Rozelor, împreună cu străzile de lângă, au avut parte de renovări acum ceva vreme. Şi între renovările astea, care au făcut parcul din nou unul superb, doi proiectanţi nu s-au înţeles prea bine. Anume, cel care a proiectat trotuarul până la intrarea în parc şi cel care a proiectat intrarea în parc de la trotuar începând. Care arată aşa:

IMG_20151024_151623

E OK, ca invalid în scaun cu rotile, părinte cu cărucior, biciclist sau babă cu căruciorul de butelie poţi ajunge până la parc, după care ajungi la scări şi o iei frumos la picior. Sigur, în partea dreptă, chiar afară din cadru, există o altă rampă care duce jos la Bega, doar că aceasta comunică cu rampa de la trotuar prin scările alea minune.

Ca să nu mai zic că parcul ăsta al rozelor e cel mai puţin prietenos cu roţile parc din Timişoara, jumate din el fiind pavat cu găuri:

IMG_20151024_153258

4 thoughts on “Arta lucrului făcut de mântuială

  1. drepturile invalizilor nu se respecta. recent vazusem la tv un caz cu un tip caruia vecinii nu au fost deacord cu rampa aia de la intrare, care era si abia nou construita. in prima faza si-au dat acordul verbal si dupa ….

Leave a Comment

Your email address will not be published.