Nu urăsc nimic mai tare decât străzile din Timişoara în care nu ştii dacă ai sau nu prioritate. Pentru că lipseşte de peste tot semnul ăla galben care să te anunţe asta. Nu, noi trebuie să ne uităm dacă ceilalţi au cedează, semn care de obicei e ascuns la 3 metri de intersecţie, printre nişte crengi. Sau trebuie să ştii drumul. Mai merg cu câte un pasager şi încetinesc la câte-o intersecţie din asta strâmtă, ca să-mi aud “du-te frate, ai prioritate”, de parcă ar fi OK să mor cu prioritatea în mână.
Cât e de greu să pui nişte table în drum? Chiar atât de scumpe să fie? N-are primarul vreun văr care are firmă de făcut semne de circulaţie?
un cuvant am pentru tine. #prioritatededreapta
Prin postul acesta te referi la accidentul de ieri ?
Nope. Nu ştiu de accident.
Greseala mea, ieri s-a întâmplat un astfel de accident din cauza prioritatii :) si ma gandeam ca poate e vreo referire la el
Cum zice Arhi. Se aplica. Daca incetinesti sa dai de dreapta, si ai de fapt prioritate, numa bine ai timp sa vezi meseriasii; daca incetinesti si ai tu cedeaza (si nu-l vezi decat prea tarziu pentrucacopaci), numa bine, ori apuci sa-l vezi, ori ti-ai facut treaba cu asiguratu; daca incetinesti si dai de dreapta si nu e niciunul din cazurile anterioare, numa bine ai dat prioritate de dreapta. #FuckFuelConsumption
Așa e standardul general, așa e normal. În localitate se pune semnul de prioritate doar pe drumurile importante pentru traficul de tranzit. Pentru drumurile lăturalnice trebuie să te asiguri (în special dacă ești într-o zonă necunoscută).
În schimb, faptul că semnele sunt puse în tot felul de locuri ciudate și că vegetația nu este toaletată în așa fel încât semnele să fie vizibile e o formă de bătaie de joc.