Reabilitarea străzilor din Timişoara – omleta omoară ouăle

timiseanulDacă sunteţi timişoreni sau dacă aţi trecut prin Timişoara în ultimele luni, aţi observat sigur că se lucrează la străzile din oraş. Şantier deschis după şantier de a ajuns tot oraşul, practic, un şantier mai mare cu câteva locuri pe unde se poate conduce. La ora la care public acest articol, e restricţionată intrarea în oraş dinspre Lugoj (practic dinspre est, pe unde se intră maşinile din provincie cu excepţia celora din Arad), parte din strada Mătăsarilor (care, dacă ar fi deschisă, ar servi ca variantă de ocolire a îmbulzelii de pe calea Lugojului), strada Ştefan cel Mare cu intersecţia Şt. O. Iosif (adică strada pe care circulă toate camioanele care tranzitează partea asta – tot estică – a oraşului, în lipsa unei centuri care să preia traficul pe partea asta), Piaţa Unirii (centrul vechi, cum ar veni) şi nu în ultimul rând Marele Şantier Bănăţean, pasajul Michelangelo (care efectiv împarte acum Timişoara în două). Pe lângă asta, se plănuiesc deja alte şantiere, două dintre ele la viaductele cheie din partea centrală a oraşului, ceea ce va transforma centrul, practic, într-o insulă inaccesibilă.

Ei, dacă aţi reuşit să citiţi zidul de text de mai sus, vă mai zic una: trei dintre şantierele de mai sus mă afectează direct, fiind toate în drumul meu zilnic către şi dinspre serviciu, iar al patrulea doar indirect, aglomerând ultima parte a traseului meu către casă.

Dar accept inconvenientul ăsta. Drumurile astea trebuiau lăţite odată şi odată. Pasajul ăla trebuia făcut, căci numai eu ştiu de câte ori am stat şi un sfert de oră la coadă să intru într-un sens giratoriu. Intersecţia de la Ştefan cel Mare trebuie transformată în giratoriu, pentru că altfel camioanele (şi maşinile de printre ele) riscau să nu mai treacă niciodată pe acolo. Alţii, însă, nu o fac. În principiu comentatorii ziarelor online din Timişoara, pe care nici nu mai are rost să le linkui, intraţi pe orice site de publicaţie locală şi o să vedeţi zece mii de motive pentru care Robu e dobitoc şi douăzeci de mii de variante mai bune prin care se putea face treaba asta, doar că nu s-a gândit nimeni la ele.

Da, încă vreun an o să se circule ca naiba. Dar când faci o omletă trebuie să spargi nişte ouă. “It will get worse before it gets better” zicea Florin Salam (sau altcineva, irelevant) odată. Prefer un an-doi de chin pentru a rezolva o problemă veche dintr-o dată decât să văd cum se tărăgănează stradă după stradă, an după an, deceniu după deceniu restructurările pentru că nişte comentaci plictisiţi trebuie să ocolească un bloc în plus ca să parcheze.

Sursă foto aici.

4 thoughts on “Reabilitarea străzilor din Timişoara – omleta omoară ouăle

  1. Scuza-mi expresia, esti un dobitoc, mon cher!
    Nu stiu daca ai auzit de “organizare de santier”. Nici tu, dar nici ei! Nu cred ca este cu adevarat vreuna. Nu e normal sa dureze atat! 2 ani pt. un pavaj in Unirii?!!! Da, mai sunt si doua tevi si doua caramizi fara nicio valoare arheologica. Dar totusi, doi ani?!!! Ati innebunit? Si cum sa avanseze vreo lucrare cand pe aceste “santiere ale patriei” sunt cate doi oameni sau nici unul? Iarna asta a fost super ok, dar nu, iarna nu-i ca vara, asa ca nu lucram. Acum o sa vina si vara…
    Da`i bine, hai sa mai punem cate-un palmier ca maimute avem destule!

  2. @gigi, mon cher, eu cred ca ei au auzit de organizare de santier, ca am vazut ca e plin de containere si perimetre ingradite.

  3. Da, de organizare de şantier au auzit dar de şantier organizat n-au auzit încă. Pentru că dacă ar fi auzit ar fi lucrat în 3 schimburi încă de anul trecut iar acum se circula deja prin pasaj chiar dacă podul n-ar fi fost gata. Da, e nevoie să spargi ouăle pentru omletă dar măcar nu pune tot cofragul într-o singură tigaie şi nu te zgârci cu gazul că şi timpul tot pe bani e şi dacă stai să calculezi ajungi la concluzia că aşa-zisa economie din folosirea flăcării la minimum e plătită cu vârf şi îndesat din timpul în plus pe care-l pierzi stând lângă tigaie să se facă odată omleta aia.

    Evident că-s mulţi comentaci de partid care au talent la găsirea nodurilor în papură însă din ce-am văzut/citit eu majoritatea comentatorilor are un discurs de genul “da, sunt necesare măsurile astea da` hai frate-odată! Iarna nu lucrezi că-i iarnă, vara nu lucrezi de căldură iar primăvara şi toamna de ploaie. Ai umplut oraşul de şantiere, când le termini? Le mai termini sau le laşi la succesor?”

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.