Am trimis un sol de pace, c-o berică-n vârf de băţ, la Volt Festival, în Ungaria. De unde aflăm că Volt e fratele mai mic al Sziget-ului, că Morcheeba e surprinzătoare, că frate-meu a rămas umed după MGMT şi că festivalul e unul bilingv, cu indicaţii atât în ungureşte, cât şi în maghiară.

De la faţa locului, Tudor Sîrb:

Primele impresii despre festival:

E plasat la marginea oraşului, fiind foarte uşor de găsit. Sigurul loc unde se poate parca este la vreo 10 minute distanţă de Main Entrance.

Odata intrat, va trebui să-ţi croieşti drum printr-un loc destul de intortocheat si mic (mult mai mic decat Sziget-ul dar mai mare decat cel de la Electric Castle). Partea tehnică (brăţări, card) a decurs usor şi fără probleme. Problema, în schimb, a fost înăuntru: nu am gasit program în engleză, locaţiile sunt doar în ungureşte, iar pe alei sunt foarte prost semnalizate scenele şi punctele de interes. În consecinţă, înainte de concertul Woodkid m-am învartit vreo 20 de minute să găsesc scena OTP Junior – Petofi Radio. Ea fiind, de fapt, lângă mainstage, în spatele unei terase.

Concertele, în schimb, au fost dupa cum urmează:

Morcheeba:

Despre trupa asta, spre ruşinea mea, nu ştiam foarte multe. Ştiam vreo 2-3 piese de la ei, ştiam că maică-mea a avut o obsesie pentru Enjoy The Ride şi în rest cam atât. Ei, când a urcat solista pe scenă, s-a schimbat total atmosfera festivaului. M-am aşteptat ca toate piesele să sune cam la fel şi nu a fost aşa. Tipa a reuşit să electrizeze publicul printr-o prezenţă scenică excelentă şi o voce mai mult decat minunată. Ce m-a impresionat cel mai tare a fost chitaristul trupei. A cântat impecabil şi a făcut nişte solo-uri perfecte, la momentul potrivit, de durata potrivită. La sfârşit au făcut un cover excepţional după David Bowie, anume Let’s Dance.

Trupa mi-a părut foarte bine închegată şi a comunicat excelent cu publicul. Dacă îi mai prind pe la vreun festival**, probabil că nu-i voi rata.

_{**nu m-aş duce la un concert doar cu ei. Recomand cu căldură fanilor.}

Woodkid:

Au cântat la ora 1 noaptea, oră la care lumea deja era… animată. Știam de la ei vreo doua piese care, în opinia mea, sună cam la fel. Ei bine, nu doar cele două, ci toate piesele au sunat cam la fel. Concertul în sine a fost, însă, foarte bun, tipii făcând un spectacol exemplar – motiv pentru care am rămas la tot concertul, chiar dacă plănuisem să stau doar la vreo trei piese.

De revăzut pe la festivaluri.

MGMT:

Sau, cum le zic eu prescurtat, OMG OMG OMG OMG OMG OMG OMG MGMT MGMT MGMT MGMT MGMT!!!!!!!

_{făcusem o poză mai bună dar am uitat să pornesc aparatul}

Pe ăştia i-am mai văzut în 2008, deci aşteptările mele erau destul de mari. Mno, mi-au fost depăşite cu vârf şi îndesat. Au venit pe scena foarte linştiţi şi au făcut show demenţial. O combinaţie de muzică pop/psihedelică, perfect completată de nişte proiecţii dubioase (şi nu m-ar mira să fi fost implicat şi nişte LSD sau ceva mescalină). Au început concertul cu Weekend Wars, după care au trecut prin Time to Pretend şi The Youth (mă declar un om fericit, cu ocazia asta). Au cântat majoritatea pieselor de pe primul album şi câteva de pe albumele mai noi. Piesa Kids au lungit-o la vreo 8 minute, băgând prin ea un solo electro de vreo 4 minute. Practic, au facut încă o piesă în cadrul unei piese (există filmare de la Glastonbury 2014 cu aceeasi variantă). În încheiere au cântat Congratulations, melodie udată de o ploaie sănătoasă. Nu am vazut în viaţa mea un final mai perfect şi mai liniştit la un concert. Pe scena proiecţii cu ploaie, în faţa scenei ploaie, în boxe piesă perfectă de final. Au plecat de pe scenă cu un public care scanda linia melodică de la Time To Pretend.

Recomand cu căldură orice concert de-al lor. 10/10 would see again.

În concluzie:

Fiind prima ediţie la care particip, am ajuns aici cu aşteptări poate puţin prea mari – mă aşteptam să fie un festival apropiat de dimensiunile Sziget-ului, în schimb am ajuns la fratele lui mult mai mic, ceea ce e puţin derutant. Festivalul în sine însă e foarte bun si are potenţial enorm – am ajuns miercuri şi a fost destul de plin, de abia astept să văd ce se întâmplă în weekend.

Astăzi rulează, printre alţii, Foals, Noisia şi 30 Seconds to Mars.

Foto oficiale din ziua 1: