Ştiţi ce e aia o labă în cerc? E atunci când mai mulţi oameni stau aşezaţi dezbrăcaţi într-un cerc şi fiecare o freacă pe a ăluia din dreapta lui, toţi participanţii fiind frecaţi la rândul lor de cineva şi bucurându-se că Ponta stă prost în sondaje. Ăsta e Internetul şi asta e relevanţa lui în alegeri.

Dacă sâmbătă seara, înainte de alegeri, ar fi fost să mă iau după Internet, aş fi aflat că bătălia din turul al doilea se va da între Iohannis şi Macovei, Ponta culegând firimiturile de după Udrea. Poll-ul Gândul arată cam aşa, poll-ul Digi24 arată aşa, poll-ul lui Arhi arată aşa. Capturi de ecran întru veşnică pomenire:

Când văd rezultate din astea mi se întăresc sfârcurile puţin, ca multora dintre voi. Realitatea e, însă, că Internetul e la fel de relevant în marea schemă a alegerilor ca faptul că Iohannis a câştigat opţiunile din diaspora în Coreea de Sud. Internetul pe care-l vedem noi e mic. E prea mic ca să conteze. Nu poţi să zici că “mă mir că Ponta stă aşa bine, că n-am văzut pe nimeni pe Facebook să voteze cu el”, din moment ce toţi tindem să ne asociem cu oameni asemănători nouă, chiar şi pe Internet. Dacă eşti un om care nu respiră pe gură, nu-şi şterge mucii cu mâneca şi nu votează Ponta e normal să te asociezi cu alţi oameni care nu respiră pe gură, nu-şi şterg mucii cu mâneca şi nu votează Ponta şi e normal să nu-i vezi pe ăia care respiră pe gură, îşi şterg mucii cu mâneca şi votează cu Ponta.

Şi ca de obicei, Internetul e puternic şi sigur îl va da de pământ pe Ponta, pentru că îşi pune cover photo cu Monica şi cu Dubi, pentru că dă share la poze cu Ponta machiat ca Mickey Mouse şi pentru că face campanii cu hashtag #puiemonta. Care e cea mai mare cretinătate de la “alupigus” în clasa a treia încoace.

Problema e că în afara bulei ăsteia confortabile, Internetul, unde poate oricine să fie amuzant şi mucalit atâta timp cât s-a dat drumul la căldură în bloc şi se prinde Digi24 în HD, sunt restul votanţilor. Sunt cei care respiră pe gură, care-şi şterg mucii cu mâneca şi votează cu Ponta. Şi sunt mulţi, sunt prostiţi şi sunt săraci. Mai ales săraci. Sunt cei cărora trebuie să le dai doar o picătură de speranţă la mai bine, fie că le zici de pensii, de alocaţii, de locuri de muncă sau le dai o găleată de zahăr. În momentul în care n-ai de nicicare şi trăieşti de pe-o zi pe alta, iar câte unul vine şi-ţi dă de mâncare pentru o săptămână, nu te mai gândeşti la ce-o să fie peste un an sau ce se alege de copiii tăi. Căci ţie ţi-e foame acum.

Şi sunt mai mulţi înfometaţi în România decât cavaleri albi ai Internetului.