Cu o zi înainte de închiderea şandramalei, am reuşit să ajung la podul din sticle de plastic de pe Bega pe lumină. Tura trecută ajunsesem noaptea.
Şi ce-am văzut: jeg. Jeg venit pe Bega în jos, poticnit în podul ecologic. Verdeţuri, sticle de plastic, ţigări. Ceea ce e bine, zic eu, pentru că podul şi-a îndeplinit misiunea de a atrage atenţia asupra mizeriei care ajunge în râu, mizerie făcută de mândrii cetăţeni ai capitalei Banatului.
Bonus: doi cetăţeni supăraţi pe prietenele lor au aruncat jardinierele de pe Michelangelo în Bega, pentru că plm.
Cum e aia cu Banatu-i fruncea? :) Din pacate asa este peste tot in spatiul carpato-danubiano-pontic. Nu progresam deloc.
Tare frumoasa mai e Timisoara voastra, am petrecut un weekend de curand pe acolo si mi-a placut, multi oameni minunati, foarte frumos.