Transcendence (2014)

La filmul lăudat să nu te duci cu sacul.

Pe de-o parte am văzut reacţii slabe pe marii interneţi vis-a-vis de filmul ăsta, pe de altă parte, în cercurile virtuale de prieteni virtuali am văzut că-i destul de apreciat. N-am ştiut ce-i cu el, nu văzusem vreun trailer, însă am aflat că e debutul regizoral al lui Wally Pfister (director of photography la fiecare film de-al lui Christopher Nolan de la Memento încoace) şi i-am dat o şansă. Acuma, filmul nu e rău. Cel puţin nu aşa de rău pe cum urlă vocile interneţilor de la lansare încoace. Da’ nici bun nu e. E un debut decent, cu ambiţii prea mari.

Pe partea pozitivă, filmul arată într-un fel aparte – aminteşte de filmele lui Christopher Nolan, treabă la care mă aşteptam. Wally Pfister are un stil distinctiv de a-şi filma actorii şi de a-şi pune în scenă cadrele, iar faptul că insistă să filmeze pe peliculă în loc de suport digital (şi, mai mult, insistă să proceseze fotochimic pelicula în loc să o intermedieze digital) nu poate să fie decât bine.

Ca bonus, filmul are parte de o grămadă de actori mari, cu care regizorul a colaborat la filmele lui Nolan, anume Morgan Freeman, Rebecca Hall, Cillian Murphy, cărora li se alătură Johnny Depp, Paul Bettany şi Kate Mara.

Pe de altă parte, în afară de imagine şi actori, filmul are carenţe destul de mari. Ritmul haotic, povestea întortocheată, pseudoştiinţa slabă (“we have to unplug the Internet”, lol), potenţialul enorm risipit – ar fi putut fi noua variantă de poveste SkyNet, în schimb a ales să-şi dezvolte personajele mai bine de jumătate din durata filmului.

Cel mai frustrant e că prin felul în care e filmat, prin felul în care joacă actorii, prin subiect (care e foarte, foarte mişto), e la un fir de păr distanţă de a fi măreţ în fiecare moment al lui, însă cumva reuşeşte să se abţină, de parcă i-ar fi fost teamă regizorului de succes. Atât de aproape, şi totuşi atât de departe. God damn it, cât de bun ar fi putut fi.

One thought on “Transcendence (2014)

  1. Nu am avut rabdare sa-l vad pana la final. Vorba ta “fir de păr distanţă de a fi măreţ” dar firul ala m-a scos din sarite pentru ca intradevar cu asa actori ma asteptam sa nu simt cand trece timpul.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.