Jurnal de casă nouă (3)

Primele file: 1 şi 2.

După ce ne-am hotărât, în sfârşit, asupra apartamentului, a început ceea ce avea să se dovedească a fi cea mai căcăcioasă parte a tranzacţiei. Cel puţin până acum, căci hei, până departe mai e o grămadă. Anume actele, care ne-au întârziat o grămadă. Vedeţi voi, proprietarii sunt soţ şi soţie, însă soţul nu prea e în România, nefiind cetăţean român. Ceea ce implică procuri de pe la consulate, care consulatele au program de gravide – două zile pe săptămână, iar de Paşti au avut liber vreo două săptămâni.

Dar am reuşit, până la urmă. Şi cu procura, şi cu evaluarea, şi cu certificatele, şi cu tot. Am fost şi la bancă să semnăm cu sufletul şi să girăm cu primul născut. Ne-au aprobat dosarul foarte rapid, în vreo patru zile (lucrăm cu BRD), iar acum aşteptăm după fondul de garantare a creditelor să ne dea şi ei OK-ul.

După care încep să dispară banii. Până acum am cheltuit vreo 1100 de lei pe notar, evaluare şi alte mici detalii, însă asta a fost aşa, aperitivul. Agenţiei imobiliare îi datorăm 1000 de euro (lucrăm cu Corales), vreo 500 o să ne coste notarul la semnarea contractului de vânzare-cumpărare, după care dracu’ ştie cât o să ne coste personalizarea. Căci nu stăm în chirie, putem să ni-l facem după chipul şi asemănarea noastră.

Şi distracţia acum începe: încep consiliile de cuplu în care dezbatem ce şi cum vrem să amenajăm în apartament. Ea ar pune covoraşe şi floricele, eu aş pune roboţi, şase televizoare şi încălzire controlabilă prin telefonul mobil… Detalii.

2 thoughts on “Jurnal de casă nouă (3)

Leave a Reply to Ovi Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.