Jurnal de casă nouă (2)

Prima filă, aici.

Am întâlnit până la urmă şi un agent imobiliar mişto. După trei de-ţi era mai mare necazul că i-ai cunoscut, al patrulea a fost cu noroc. Băiat deştept, orientat către cumpărător, nu către propriul lui comision, ne-a şi prezentat apartamentul pe care, până la urmă, l-am ales. Dar până la acesta am descoperit că, într-o tranzacţie imobiliară, cea mai mare piedică în calea vânzării unei proprietăţi e vânzătorul.

Am întâlnit tot felul de proprietari cu tot felul de idei. Fac abstracţie de felul în care erau aranjate apartamentele – gusturile oamenilor sunt unice, şi nu ne – nu-i aşa? – căcăm în ele. Dar proprietarii… au, mamă!

Am întâlnit o tanti cu două pisici, într-un apartament urât, într-o zonă aglomerată. Nu ne-a plăcut deloc, însă am întrebat de preţ, ca să ne facem o idee a pieţei. Ne-a dat preţul, am întrebat dacă-i ultimul, a zis că da, că se mută cu nenea ei de acolo, însă se mută în două apartamente separate. Nu e treaba mea de ce, însă dacă apartamentul nu face cât ceri, de ce pui cumpărătorul să plătească pentru eşecurile vieţii tale. La apartamentul ăsta am avut şi parte de o scenă ruptă din poveşti: când a auzit agentul că tanti vrea să-şi cumpere două apartamente, a întors spatele la noi şi a început să-şi ofere serviciile respectivei tanti, de parcă noi am fi fost doar în trecere. Ăsta era ăla, al doilea din postul de data trecută.

Şi nu a fost singura care a motivat preţul mare al vânzării cu nevoia de a cumpăra un alt apartament – şi nu o să înţeleg niciodată logica asta: vrei să-ţi cumperi un apartament mai mare, mai frumos sau într-o zonă mai bună, care-i mai scump decât cel pe care-l vinzi. Care-s şansele să găseşti un prost care să îţi cumpere apartamentul la 5-10.000 de euro mai mult decât preţul pieţei?

Altul nu a vrut să audă de Prima Casă, se ferea de credit de parcă i-aş fi zis unui pocăit de dans. Şi a devenit ofensiv, că de ce-i risipim timpul, că el de doar trei săptămâni l-a scos la vânzare, că el oricum îl vinde oricând şi la mai mulţi bani şi cu banii jos. Iar eu am salvat link-ul către anunţul de pe net, să văd cât mai scade preţul în următoarele luni până, într-un final, va dispărea.

Altfel, ne-am găsit un apartament frumos, într-un bloc frumos dintr-o zonă şi mai frumoasă. De-acum, cu Banca înainte!

12 thoughts on “Jurnal de casă nouă (2)

  1. Mei, am prieteni care s-or uitat la apartamente timp de vreo 2 luni până le-o ieşit pe nas, şi din alea or cules sub 5 care să-i intereseze.

    Ori ai un noroc chior c-ai găsit ceva fain în atât de scurt timp, ori ai standarde joase, ori ai o limită de credit înaltă ..

  2. Lasa ca e si obositor sa-ti vina cumparatorul la usa, sa auda de pret si sa plece. Te deranjeaza inutil, cand tu de fapt ai zis de la bun inceput pretul. Ma doare capul…

Leave a Reply to Ovi Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.