Dacă e un lucru pe care nu-l suport în lumea asta, e lipsa intimităţii la budă. Am o singură regulă: dacă sunt într-o toaletă publică, spatele drept, ţinta în bol, ciocu’ mic şi privirea înainte. Nu în stânga, nu în dreapta, nu de vorbă cu vecinii de pisoar, nimic.

Cea mai ciudată experienţă am avut-o acum ceva vreme, la serviciu, când mă bucuram de liniştea oferită de spaţiul restrâns al tronului pe care tronam, şi aud de lângă mine: “Ovi, tu eşti?”. Şi a continuat să poarte o conversaţie (“Cum merge? Ai reuşit?” – wtf) chiar dacă eram vizibil iritat şi nu mă trăgea deloc aţa să povestesc despre viaţa mea, având treburi mai importante de făcut.