Jurassic Park 3D

Cea mai bună parte a mersului la film duminică dimineaţă e că nu e nimeni în sală. Am fost eu şi un cuplu care nici n-am ştiut că-i acolo până nu s-a terminat filmul. Cine ştie ce-or fi făcut acolo, pişicherii.

Conversia 3D nu era necesară, însă a fost un motiv bun de relansare a filmului în sălile de cinema. Care relansare era, fără îndoială, necesară, pentru că e un film absolut special şi merita văzut în sălile de cinema. Iar acum 20 de ani, când s-a lansat prima oară, situaţia cinematografelor din România era puţin diferită. Însă, chiar dacă nu a fost necesară, conversia 3D a fost solidă. S-au băgat nişte bani în ea şi asta s-a văzut prin ochelarii ăia de plastic – a arătat mult mai bine decât multe filme 3D făcute în ultimii 2-3 ani.

Filmul în sine e superb. Încă nu îmi vine să cred că efectele speciale generate digital au 20 de ani – doar pe alocuri, în scenele în câmp deschis, se vede că dinozaurii sunt introduşi digital în schemă, în rest e fără cusur. Iar ca desfăşurare a poveştii, ca imagine, montaj, sunet şi personaje, totul arată de la o poştă ca un film de-al lui Steven Spielberg. Şi un aşa film nu îmbătrâneşte niciodată.

Concluzie: e de văzut la cinema, chiar şi doar pentru experienţa de a-l vedea la cinema. Dacă aveţi copii, mergeţi cu ei, nu îi privaţi de aşa o ocazie, că cine ştie când îl mai prind pe ecran mare.

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.