Django Unchained (2012)

A trebuit să văd filmul ăsta de patru ori (o dată în cinema, ultima dată aseară) şi să citesc screenplay-ul (descărcabil direct de la fraţii Weinstein) ca să-mi fac curaj să scriu despre el.

Poate că n-ar fi bine să căutaţi recenzii la filmele lui Quentin Tarantino pe sirb.net – până la proba contrarie, încă mă declar cel mai mare fan Tarantino din România, iubind chiar şi cel mai mare eşec al lui, Death Proof. Dar dacă, totuşi, o faceţi, faceţi bine şi vedeţi Django Unchained – încă stau în dubii dacă să-l consider cel mai bun sau doar al doilea cel mai bun film al lui Tarantino. E la bătaie cu Pulp Fiction, şi asta trebuie să însemne ceva.

Pe scurt: Dr. King Shultz, un dentist neamţ reprofilat în vânător de recompense, îl cumpără pe Django de la nişte negustori de sclavi pentru a-l ajuta să-i găsească pe trei fraţi pe ale căror capete erau puse recompense frumuşele, după care îi redă libertatea şi îl ajută să-şi găsească soţia, sclavă pe una dintre cele mai mari plantaţii de bumbac, Candyland. Cam asta-i tot ce pot zice despre film fără a mă teme că dezvălui vreun mister pe care vreunul dintre voi l-ar dori nedezvăluit.

Actorii. Jamie Foxx, Christoph Waltz, Leonardo DiCaprio şi Samuel L. Jackson sunt fantastici. Încă nu ştiu care dintre ei e preferatul meu – Jamie Foxx pentru că face un Django exact aşa cum ar trebui să fie? Christoph Waltz pentru că e polul opus al lui Hans Landa, pe care tot el l-a jucat în Inglorious Basterds? Leonardo DiCaprio, care pentru prima dată în 16 ani nu a jucat un rol principal? Care pentru prima oară în viaţa lui a jucat un personaj rău? Sau Samuel L. Jackson, care nu mai are nevoie de poveşti (a fost Jules Winnfield în Pulp Fiction, a fost Omul de Sticlă în Unbreakable, a fost adjunctul lui Bruce Willis în Die Hard 3, a fost Nick Fury în toate poveştile The Avengers)?

Pe lângă “giganţii” de mai sus, avem parte de mici roluri din partea niscai “nimeni” precum Don Johnson, Jonah Hill sau Franco Nero, care cu toate că nu au un impact puternic asupra poveştii, sunt nişte mici detalii care fac dintr-un film bun unul foarte bun.

Imaginea. Pentru mine, premiul 2012 pentru imaginea anului trebuia să fie împachetat frumos şi predat, fără foarte mult fast, filmului Skyfall – un film superb, cu scenele sale din Shanghai sau din Scoţia – înainte şi după flăcări. După care am văzut Life of Pi şi am decis că ăla e mai… nu, tot imaginile din Skyfall sunt mai mişto. După care a venit Django Unchained şi mi-a dat peste cap toate reperele – filmat în format 2.35:1, pe film de 35mm (nu digital), cu culori vii şi contraste superbe, de la peisaje clasice ale Vestului Sălbatic, până la cadre de “călărit înspre apus” şi “înmormântare suprarealistă”.

vlcsnap-2013-01-20-23h26m22s6

Muzica. Spre ruşinea mea, nu sunt sigur dacă ăsta e primul film al lui Tarantino în care acesta foloseşte şi muzică originală – special compusă pentru film. Începând cu Ennio Morricone, care oferă încă o piesă memorabilă, “Ancora Qui”, şi continuând cu Rick Ross, John Legend sau Anthony Hamilton & Elayna Boynton, muzica e – la fel ca în restul filmelor sale – perfect potrivită. De la 2Pac la Luis Bacalov, de la Ennio Morricone la Johhny Cash sau Richie Havens, absolut fiecare piesă de pe coloana sonoră începe exact când e aşteptată şi se termină înainte să devină superfluă. E ca şi cum Tarantino ar fi un nebun (ceea ce sunt sigur că e) care nu termină un film până nu e sigur că o face aşa cum vrea el (ceea ce sunt sigur că se întâmplă).

În 2012 nu au fost foarte multe filme care să mă dea pe spate. Nici The Avengers nu m-a dat pe spate, nici The Hobbit – deşi mi-au plăcut, nu aş putea zice că sunt definitorii anului ce a trecut. Însă există şi câteva care pot purta cu mândrie titlul ăsta – nu multe: Looper şi Cloud Atlas sunt două dintre ele. Django Unchained se bate, împreună cu ele, în top 3.

13 thoughts on “Django Unchained (2012)

  1. Uite ca pot fi si eu, macar o data, de acord cu Vali. Death proof chiar e misto. :) Si mie mi-a placut foarte tare Django, dar totusi… nu depaseste Pulp Fiction.

  2. Peisajele au fost din sudul cu plantatii, nu din vestul salbatic. La 4 vizionari si dupa cititul scenariului ar fi trebuit sa stii asta.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.