Mi se pare fascinant cum unii oameni nu înţeleg o instrucţiune simplă, gen “Sîrb cu î din i”.
Am trimis un plic de dimineaţă prin curier. Băiatul care a scris AWB-ul m-a întrebat de nume. Sîrb cu î din i, i-am zis. “Aşa, Sîrbu şi mai cum?” Sîrb, zic, fără u. Şi cu î din i.
Şi m-am uitat pe AWB, la final, şi scria Sârb. Vezi că aici era cu î din i, îi zic. “Ah, scuze”. Şi scoate PDA-ul, să bage comanda în sistem. Şi, dragul de el, scrise voios Ovidiu Sarb, de-mi şi veni să-i fut una peste freza lui gelată.
Da’ pe de altă parte m-am distrat când am vorbit cu cineva de la ei de la sediu, înainte de asta, şi avea vocea identică cu a mea, de am crezut că vorbesc singur. Nici eu n-am ştiut dacă-i femeie sau bărbat, so there’s that.
Exact ca si povestea cu Stephen la DMV:
– What is your first name, please ?
– Steven, with a PH.
Cand a vazut tipul foia tiparita: PHTEVEN.
:)) corect
Prostie:
http://en.wikipedia.org/wiki/Hanlon's_razor
Ah te inteleg perfect. Si eu sunt Sinziana (sau Sanziana pt unii).
De fiecare data specific ‘ cu i’ dar uneori degeaba. Nu mai zic ca unii simt nevoia sa imi explice ca e corect cu ‘a’ :))
Numele meu de familie e Lazar, fara ă, iti poti imagina ca si eu am acesi problema cu numele, nu pot sa inteleaga ca e fara ă…cel mai greu e cu actele
Hehe, şi eu credeam dintotdeauna că eşti Lazăr :))
legal speak:
Dacă toată lumea ţi-a spus Lazăr, eşti Lazăr.
/legal speak