E doar o chestiune de semantică

Eu şi Corina suntem în plin proces de slăbire. Adică eu sunt în plin proces de slăbire, iar ea e băgată până peste cap în procesul meu de slăbire, ca un susţinător încrâncenat al acestuia ce e ea.

Ideea e simplă: Ovidiu, ce-ar fi să nu mai mănânci prostii? Bine, iubita mea, nu mai mănânc prostii. Şi uite aşa am început să evit fast-food-ul, atât la serviciu cât şi în timpul liber. Da’ îmi mai scapă uneori. O dată la o săptămână-două mă mai văd nevoit să mai fac câte un compromis şi să mănânc prostii. Odată o pizza, altă dată o pleskavica, altă dată un sandviş preambalat – nimicuri pentru care, însă, sunt apostrofat. Ieri în schimb, ajungând acasă, am fost mândru de mine.

– Ce-ai mâncat azi la serviciu? întreabă Corina.
– Uite, nişte pui.
– Mmmm, ce bun! Atât?
– Păi cu puţină varză pe lângă. Şi cu nişte cartofi, şi cu puţină pâine, şi ceva sos.

Şi s-a bucurat că am mâncat sănătos. Iar eu am realizat că, dacă descrii şaorma în loc să-i zici pe nume, parcă nu mai sună atât de rău.

5 thoughts on “E doar o chestiune de semantică

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.