Eu şi Corina suntem în plin proces de slăbire. Adică eu sunt în plin proces de slăbire, iar ea e băgată până peste cap în procesul meu de slăbire, ca un susţinător încrâncenat al acestuia ce e ea.
Ideea e simplă: Ovidiu, ce-ar fi să nu mai mănânci prostii? Bine, iubita mea, nu mai mănânc prostii. Şi uite aşa am început să evit fast-food-ul, atât la serviciu cât şi în timpul liber. Da’ îmi mai scapă uneori. O dată la o săptămână-două mă mai văd nevoit să mai fac câte un compromis şi să mănânc prostii. Odată o pizza, altă dată o pleskavica, altă dată un sandviş preambalat – nimicuri pentru care, însă, sunt apostrofat. Ieri în schimb, ajungând acasă, am fost mândru de mine.
– Ce-ai mâncat azi la serviciu? întreabă Corina.
– Uite, nişte pui.
– Mmmm, ce bun! Atât?
– Păi cu puţină varză pe lângă. Şi cu nişte cartofi, şi cu puţină pâine, şi ceva sos.
Şi s-a bucurat că am mâncat sănătos. Iar eu am realizat că, dacă descrii şaorma în loc să-i zici pe nume, parcă nu mai sună atât de rău.
:)) genial! bravo!
hahaha, cum ai zis cartofi si sos, poti sa tai sanatos :)
That’s my boy! :D Sanatosi sa fim, ca mancarea vine de la sine ;)
Stai sa vezi ce-ti face cand citeste articolul asta…!