Prefer câinii.
Acum, că am trecut peste acest dificil moment confesional, să vă zic de Ics. Ics (se pronunţă X) e motanul Ioanei (artista), care stă la noi de vreo trei săptămâni, cât timp Ioana umblă brambura prin ţările calde. E un simpatic şi – spre uimirea mea – e cuminte. Poate şi din cauză că e castrat – vezi, de-aia am fost eu cuminte de mic, ca să nu se ia măsuri ulterioare.
În seara asta, Ics s-a aşezat pe pat. Unde altundeva decât pe alte lucruri? A găsit el nişte haine, s-a foit niţel şi s-a aşezat. Nu i-am dat atenţie, că-i un simpatic şi ştiu că nu face prostii. Ei, la un moment dat îmi sună telefonul – dar aşa, încet de tot. Mă uit în jurul meu după el, nu-i. Mă uit pe pat, pe pat mâţa. Se uită, puţin derutată, spre propriul cur, după care îşi dă seama că de sub el se aude şi vibrează, se uită la mine şi porneşte un concurs de care clipeşte primul.
Bineînţeles, am pierdut.
ma, voi de fapt, v-ati luat matza si tot amanati s-o recunoasteti. In legatura cu tine cand erai mic, adevaru’ e ca la un moment dat, putin a lipsit… :)))))
Da…eu am 2 pisici pe care nici sa pun mana nu pot…sunt salbatice rau :)), daca apuc sa pun mana pe ea in 5 secunde sunt secerat cu o lovitura de gheare.