Concursul cu Mirror’s Edge şi alte cele

Prefaţă: săptămâna trecută am zis că dau un joc Mirror’s Edge, pentru că îmi plac jocurile şi am unul în plus. Plănuiam să fac un update la postul acela, însă update-ul s-a transformat în articol de sine stătător, că am scris prea mult la el. Aşadar.

Să moară Cicÿ, ăsta a fost unul dintre momentele alea în care mi-a fost aproape imposibil să iau o decizie. Am ales un câştigător, că doar un premiu am de dat, însă am învăţat două chestii:

1. îmi place să fac concursuri cu jocuri, pentru că găsesc printre cititori oameni faini, cel puţin la fel de gameri ca mine, deci voi face şi altele, cât de curând;
şi
2. începând cu data viitoare nu mai dau doar un singur premiu, pentru că e prea greu de ales un singur câştigător.

Mi-au plăcut absolut toate comentariile pe care le-am primit. Au fost opt participanţi, aproape fiecare dintre ei trezindu-mi amintiri de mult uitate, despre care nu m-aş fi gândit niciodată că pot fi condiţionate de jocuri video. Şi asta o zic conştientizând 100% că sună mai patetic ca o manea proastă – ăsta e, însă, adevărul. În ordinea numerelor de pe tricou:

  • Golden Axe, amintit de Acsel – nu ştiu dacă e primul joc jucat de mine, însă e unul dintre primele cinci, în orice caz. Nu aveam 10 ani, asta e sigur, când bunicul meu mă ducea la el la servici, unde avea ceva computere. Ca pe vremea aia, ca-n instituţii de stat, căci la una din acestea lucra pe vremea aia. Nu uit nici azi cum apăsam eu pe săgeţile alea, dând cu securea-n tot felul de scheleţi, vrăjitoare şi dinozauri. Aparent încă de pe vremea aia eram chitit să bat, virtual, pe oricine îmi stă în cale, şi să trec peste orice poveste fantastică folosindu-mi cea mai preţioasă armă din dotare, tastatura. Şi azi recunosc, cu ochii închişi, melodia asta.
  • Supaplex, amintit de Dan – a fost tot unul dintre jocurile pe care le-am jucat înainte să am eu computerul meu. Pe ăsta îl jucam pe la 11-12 ani, la tata la servici. Avea un jaf de 486, cu windows 3.11 pe el, pe care avea doar Supaplex, Minesweeper, Wolfenstein 3D şi Risk. Supaplex a fost preferatul meu – cred că şi pentru că era cel mai frustrant dintre toate. Bine, şi Wolf.
  • Tomb Raider, amintit de cartus – pe ăsta l-am jucat tot la tata la servici, prin ’97. Puţin background: tata lucra la o firmă ce comercializa şi oferea service la produse electronice, el fiind, practic, departamentul de service. Computerul pe care jucam, mai sus, Supaplex, era cel pe care îl folosea el la treburile lui, însă pe lângă ăsta mai aveam acces la unul. Era “compul bun”, cel prezentat în magazin, spre vânzare. Ceva rachetă de Pentium 2, care rula – aţi ghicit – Tomb Raider. Şi stăteam cel puţin odată pe săptămână, după închiderea programului, să mă joc Tomb Raider, pentru că era ceva absolut nou pentru mine: grafica 3D adevărată. Adică era total diferit de Wolf3D, pe care în comparaţie cu Tomb Raider îl vedeam deja depăşit. Şi eu, la 12 ani, deja mă îndreptam cu paşi repezi spre pubertate, aşa că un joc în care să văd picioarele personajului principal feminin nu putea decât să mă intrige.
  • Aşa, păpuşă, scutură pixelii ăia!
  • Prince of Persia, amintit de Iulian – nu sunt sigur că l-am terminat vreodată, însă ştiu sigur că am petrecut zeci de ore încercând să evit ţepi, să calc pe trape şi să nu mor, la modul general. În joc, pentru că în viaţa reală, copil fiind, eram indestructibil. Chiar dacă nu l-oi fi terminat, a rămas în mintea mea ca unul dintre jocurile care m-au format pe mine, ca jucător, dar nu numai atât, ci şi jocurile în general. Şi, ca o coincidenţă plăcută, chiar azi-noapte m-am uitat la filmul făcut după joc.
  • Quake, amintit de Joe – ăsta-i cu cântec, pentru că l-am jucat abia prin ’99, după ce jucasem demo-ul de la Quake 2. Asta pentru că deja intrasem în lumea propriului computer, iar asta a însemnat multe, multe ore pierdute căutând “băiatul cu CD-uri” prin blocuri diverse din tot oraşul. Costa între 40.000 şi 100.000 de lei un CD cu softuri şi jocuri pirat, iar cine le procura era, la propriu, cel mai tare din zonă. Circulau jocurile piratate ca nebunele, iar eu, la cei 13-14 ani ai mei, eram un erou printre prietenii mei cu computer. Cu GTA2, amintit tot de Joe, e cam aceeaşi poveste, doar că pe ăsta l-am prins chiar înainte să se lanseze GTAIII, despre care am prea multe de povestit ca să încapă aici.
  • Pe lângă astea, s-au mai amintit: Dune 2 de către Cătă, joc care a avut marele rol în viaţa mea de gamer de a-mi confirma că nu-mi plac jocurile de strategie; Tarzan, amintit de Matr3o, care nu m-a prins deloc (în schimb îmi aminteşte de Hercules, care m-a prins tare de tot) şi Elasto Mania, amintit de Octi, despre care, din păcate, n-am auzit nimic până acum.

Mulţumesc tuturor pentru comentarii şi sper că veţi participa şi la viitoarele concursuri cu premii în jocuri, care vă garantez că vor mai exista :D

Premiul, constând într-o copie de Mirror’s Edge pe Steam, merge la Acsel, pe care-l rog să-mi dea un mail de pe adresa cu care a comentat, în care să-mi zică id-ul lui de Steam, să facem o prietenie într-ale jocurilor şi să-i trade-ui jocul direct fix în cont.

Pe restul îi aştept cu drag şi data viitoare. Şi, dacă cumva vă place jocul Anno 2070, Sebi are un concurs la care dă o copie originală, tot pe un comentariu.

10 thoughts on “Concursul cu Mirror’s Edge şi alte cele

  1. No acum intelegi ce stres avem noi cand facem concursul ala de Oscar. Intotdeauna stim ca n-o sa putem imparti calumea premiile, oricate am aduna.
    Mai fa dinastea…

  2. Ovi,ai jucat prima data Tomb Raider pe Play Station 1.Stiu Sigur,ca eram langa tine….sa tot fie vre-o 14-15 ani…..?Confirmi,tact’su?

  3. Hehe, bine că v-aţi regăsit :D

    P.S. Oli: scuze că am plecat în grabă azi, da’ eram în întârziere de-o vreme. Poate odată bem noi berile alea, dacă tată-meu nu mai e-n stare, hehe

  4. nu-i bai ,alea nebaute se aduna intotdeauna .Cu marea placere oricand Ovi….ca cu tact’u,vorba aia ,RAURI RAURI AU FOST …CINA(pardon,cine am vrut sa spun ,stie…..te pup Dorut)

Leave a Reply to tac'su Cancel reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.