Conform tuturor topurilor oficiale făcute de diverse entităţi compentente (Social Media Summit, PRbeta etc), am ajuns la concluzia că sunt la fel de influencer ca tată-meu, care nu e. Bine, în viaţa reală e influencer, pentru mine, frate şi alţi tineri pe care de-a lungul anilor i-a învăţat să fie mişto, însă în concepţia lumii online din România, nu prea e. Şi deci nu prea sunt.

Totuşi, la un moment dat am scris (pe blog, Twitter şi Facebook) că-mi place bacon-ul. Da’ nu aşa, ci că-mi place cu o pasiune cu care-mi place doar Corina, şi asta în zilele când găteşte carne moartă de porc. N-am insistat, însă, foarte mult pe tema asta. Am zis una, am zis două, şi se pare că oamenii faini au prins ideea. Iată.

Sâmbătă, pretenul Tibi îmi agaţă pe peretele de pe Facebook ilustraţia asta:

Am râs, mi se potriveşte, ha ha, ce-am mai râs, bine Tibi, dau un şpriţ când ne vedem.

O zi mai târziu, tovarăşa Mimi îmi pune aceeaşi poză pe wall – asta după ce dădusem accept la prima, care deja apăruse pe perete-mi. Ceea ce e cu atât mai ciudat cu cât tovarăşa Mimi mai vorbeşte uneori cu pretenul Tibi^*, deci mă gândeam că au râs împreună, de prima dată, la ce bine mi se potriveşte asta.

Să fie, însă, primit. Accept la ambele pe timeline, că doar e bacon.

Azi, însă, s-a întâmplat iar. Cristina m-a taguit în fix aceeaşi poză, pe mine şi doar pe mine. Ca şi când.

Aşa că, dacă aveţi un produs pe care vreţi să-l promovaţi şi vreţi să vă îndreptaţi spre bloggeri, vă puteţi baza oricând pe mine, căci e clar că intru în minţile oamenilor, exact cum trebuie. Atâta timp cât produsul ăla e făcut din bacon.

^*