Viaţa lui Pi (2012)

Fiind ultimul film “mare” din 2012, m-am bucurat să accept invitaţia CinemaCity la premiera Vieţii lui Pi din Timişoara, mai ales că aşteptam filmul ăsta încă de la lansarea primului trailer:

httpvh://www.youtube.com/watch?v=ACd4krrW3es

Mi-a plăcut mult, însă m-a dezamăgit. Nefiind familiar cu cartea din care se trage, mi-am format nişte aşteptări legate de film bazate pe trailerul de mai sus. Am aşteptat un film de aventură “hard to believe”, şi am primit în schimb o pildă religioasă deghizată în aventură. Pe la începutul filmului, personajul principal, povestindu-i unui scriitor viaţa lui, îi spune “Am să-ţi spun o poveste care-o să te facă să crezi în Dumnezeu” – la finalul filmului mi-a fost foarte clar că nu Pi îi spune aceste cuvinte scriitorului, ci autorul Vieţii lui Pi ni le adresează direct nouă, cititorilor sau spectatorilor poveştii. Şi întorsătura asta de situaţie m-a luat pe nepregătite, simţindu-mă înşelat de ecranul din faţa mea.

Trecând, însă, peste asta, Viaţa lui Pi e unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut până acum. Chiar dacă începutul e redat la o rată de cadre pe secundă mai mare decât standardul, dându-i un aer de reality showm, povestea în sine, a tânărului supravieţuitor pe ocean, e filmată cum nu am mai văzut vreun film vreodată. Scenele de scufundare a vaporului m-au băgat adânc în scaunul de cinematograf, iar scenele din ocean (mare parte a filmului, adică) sunt absolut superbe, ca şi coloristică, compoziţie şi efecte speciale. Absolut oriunde ai pune pauză, ai putea considera scena din faţa ochilor o pictură. Fiind filmat în 3D, şi nu convertit în post-producţie, filmul – privit cu ochelarii pe nas – e o bijuterie vizuală cum rar mi-a fost dat să văd; aşa impresionat în cinema de art direction-ul unui film nu am mai fost de la Avatar încoace, iar asta face toţi banii biletului.

11 thoughts on “Viaţa lui Pi (2012)

  1. Eu citisem si cartea inainte si stiam ca asta e ideea – sa ajungi sa crezi in Dumnezeu. Cartea e simpatica, dar nici vorba sa ma converteasca, iar filmul cu atat mai putin, unde Pi e aratat la final de parca ar fi batut campii (in carte esti lasat nsa crezi altceva, sau cel putin asa am interpretat eu).

  2. Mi-a placut ideea ca tatal isi lasa fiul sa isi aleaga religia care il atragea mai mult. Nu vezi asta prea des in zilele noastre.

  3. Am tot auzit de pe la unii, de pe la altii cat de bun e filmul si chiar voiam sa-l vad. Acum ca am citit despre ce este sunt putin reticenta insa, probabil o sa ii dau o sansa asa de curiozitate.

  4. Cred ca cartea si aceasta ecranizare merita vazute/citite, macar pentru a ne imbogati orizonturile culturale, chiar daca nu impartasim ideile de aici.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.