Vineri seară am fost, cu Corina, Richie şi Anca la noul Spider-Man. Anume, Uimitorul Spider-Man. Postul ăsta vine atât pentru că-mi place să fac recenzii, cât şi ca o continuare a unei discuţii, cu care îi sunt dator lui Auraş:

Care Auraş e un simpatic, cu fiecare recenzie pe care o scrie sau cu fiecare părere pe care o emite despre muzică sau film convingându-mă că el e, probabil, cel mai important barometru cultural din viaţa mea. Pentru că e din ce în ce mai clar că, dacă e să îi displacă un film, şansele sunt ca acesta să fie unul mişto. Şi invers. Nu că ar avea gusturi proaste, ci doar diametral opuse gusturilor mele. Care sunt bune.

Trecând, deci, de expoziţiune, să continuăm cu filmul.

Spiderman 4 nu e, de fapt, Spiderman 4.

Din cauza timpului prea scurt trecut între Spiderman 3 şi noul film (5 ani, adică), publicul tinde să creadă că The Amazing Spider-Man e un sequel al trilogiei. Nu e. E o “restartare” a francizei. E o nouă istorisire a poveştii originii Omului-Păianjen, cu alţi actori, alt regizor, alt personaj rău, alte efecte speciale. În afară de personaje şi câteva scene cheie (cum ar fi povestea Unchiului Ben, celebrul producător de orez Uncle Ben’s), nu prea au nicio legătură. E cam ce-a făcut noua trilogie Batman (Batman Begins, The Dark Knight şi viitorul Rises) din franciza distrusă de Joel Schumacher şi al lui Batman cu sfârcuri.

Maguire vs. Garfield, Dunst vs. Stone

Andrew Garfield, noul Spider-Man, e un Peter Parker mult mai bun decât Tobey Maguire. Are personalitate, nu are privirea pierdută şi are umor. În plus, fetele zic că ar fi şi drăguţ, ceea ce explică şi faptul că, nu ştiu cum face, însă bietul Spider-Man parcă nu reuşeşte nicicum să-şi ţină masca pe faţă cinci minute în şir. Cum-necum, cineva tot îi dă jos masca de pe faţă, dezvăluindu-i freza perfect neîngrijită şi figura-i de adolescent cu personalitate debordantă.

Gwen Stacy, interesul amoros al lui Peter Parker, e jucată de Emma Stone. Care face parte dintre cele două preferinţe feminine în materie de actori ale gagicii-mi (alături de Mila Kunis), deci nu îmi mai e teamă să recunosc că e o femeie frumoasă. Spre deosebire de Megan Fox sau Natalie Portman sau Hannah Montana, care nu ne plac. În fine, divagăm. Voiam să zic că Emma Stone o bate la curul gol pe Kirsten Dunst (la figurat, căci ar fi fost un cu totul alt film) ca rol şi prezenţă scenică. Duse-s vremurile gagicii plângăcioase, mereu în dificultate, pe lângă care Spidey e emoţionat.

Un Spider-Man mai real, mai uman

Preluând modelul Batman, noua versiune a Omului-Păianjen e una mai înrădăcinată în realitate. Mă rog, oricât de reală ar putea fi povestea unei transformări într-un om cu superputeri ca urmare a muşcăturii unui păianjen radioactiv. Am apreciat, însă, faptul că pânza lui Spider-Man nu e una generată de propriul lui corp (lol, onanie!) ci printr-un device inventat de însuşi puştiul de 17 ani şi ataşat mâinilor. Realist, vă spun.

Şi am mai apreciat foarte mult şi foarte serios faptul că s-a pus, poate pentru prima dată, întrebarea “bă, da’ în celelalte filme de ce anume îşi prindea Spider-Man pânza?”. Pentru că, oriunde ar fi fost – între blocuri, sub poduri, în deşert, la Polul Nord, parcă Tobey Maguire găsea întotdeauna un suport pentru pânză, care să-l propulseze în zbor spre visele sale. Sau ceva.

Nu, aici e clar că merge doar pe unde poate întinde pânza, acest lucru devenind, la un moment dat, chiar un element cheie al celui de-al treilea act, într-o scenă demnă de expresia “your friendly neighborhood Spider-Man”. Nu vă zic mai mult, că nu vreau să vă spoilui nimic, însă pot să vă zic că, înainte de final, moare baba.

Efecte, alea

3D-ul e mişto, e regizat superb, efectele speciale sunt superbe. N-am ce să vă zic mai mult aici, e un film perfect lucrat pentru anul 2012.

În concluzie

Dacă aveţi două ore la dispoziţie, mergeţi de-l vedeţi. Dacă vă place 3D, vedeţi-l 3D, că nu pierdeţi nimic. Dacă aveţi o jumătate, mergeţi cu jumătatea, că e ceva de văzut pentru fiecare. Dacă beţi multă Cola şi trebuie să faceţi pipi, mergeţi în prima jumătate a filmului.