Looper nu rulează în Timişoara şi Iaşi. Cel puţin, nu încă. Am fost contactat de reprezentanţii Cinema City, care îşi cer scuze pentru neplăcerile create, explicând că e o perioadă foarte bogată în filme, neîncăpând toate în grilele cinematografelor Cinema City. În unele oraşe s-a renunţat la alte filme, în Timişoara şi Iaşi s-a renunţat la Looper – din motive pe care nu le cunosc, însă pe care nu am competenţa să le judec. Mă gândesc că or fi implicaţi mai mulţi factori, inclusiv distribuitorii filmelor în România, plus varii studii de piaţă care au decis că cele două oraşe ar fi o piaţă mai bună pentru alte filme în perioada asta. PR-ul Cinema City m-a asigurat că se face tot posibilul să introducă şi acest film în grila cinematografului, cu scuzele de rigoare. Ceea ce urmează e o recenzie a filmului, pe care l-am văzut în Oradea, la Hollywood Multiplex.

În anul 2072, călătoria în timp e posibilă, însă ilegală. Astfel, aceasta e folosită doar de organizaţii mafiote în scopuri mai puţin ortodoxe: pentru a scăpa de persoanele nedorite. Pentru că în anul 2072 e practic imposibil să ascunzi un cadavru, mafioţii trimit victimele cu 30 de ani în trecut, unde vor fi ucişi şi făcuţi să dispară de ceea ce se cheamă Loopers – nişte asasini plătiţi în aur şi argint de mafie. Când mafia vrea să încheie contractul cu un Looper, îl trimit pe acesta din viitor în trecut, pentru a fi ucis de către varianta sa tânără, ataşându-i destul aur cât cel tânăr să poată să se pensioneze şi reprofileze. Practic, se închide bucla (loop-ul).

Cea mai mişto parte a filmului e că trailerele nu au zis totul. Toate variantele trailerului mi-au arătat o poveste simplă: bătrânul Joe e trimis din viitor în prezent pentru a fi ucis de tânărul Joe, lupta dându-se între cei doi. Şi acţiune. Vă spun sincer, atât a fost de ajuns pentru a îmi trezi interesul, însă filmul a fost mult mai mult de atât: am aflat de ce e trimis în trecut, care e scopul lui acolo şi cine e cu adevărat personajul cheie al filmului. Acesta nici măcar nu apare în trailer, nici măcar ca idee.

Cei doi Joe sunt jucaţi de Joseph Gordon-Levitt (noul meu actor preferat, după ce a făcut în ultimii trei ani) şi Bruce Willis. Ce e interesant e că, fiind vorba de două variante ale aceluiaşi personaj, pe care le despart 30 de ani, scenaristul şi regizorul Rian Johnson (Brick, The Brothers Bloom) a ales să-l facă pe JGL să semene cu Bruce Willis. Folosind machiaj şi putere de calcul, a creat un om care, aminteşte puţin de Arthur din Inception, însă aminteşte, din nişte unghiuri atent alese, de un David cu păr brunet (ştiţi voi, Bruce Willis în serialul care a rulat la noi sub numele Maddie şi David), fără însă a fi, efectiv, acesta.

Anul acesta am aşteptat două filme SF: Prometheus şi Looper. Dacă Prometheus mi-a plăcut, însă nu m-a marcat în mod excepţional nici după a doua vizionare, Looper a fost o surpriză neaşteptată. Cu sinceritate pot spune că e cel mai bun film SF al anului, şi unul dintre cele mai bune de după anul 2000. Va rămâne, în mod clar, un film de referinţă în anii ce va urma, şi sper din tot sufletul că va fi o rampă de lansare cât se poate de puternică pentru actorul Joseph Gordon-Levitt şi pentru scriitorul/regizorul Rian Johnson în lumea filmelor mari, cu buget nesfârşit.

Serios că, dacă ar rula şi-n Timişoara, m-aş mai duce să-l văd o dată.