The Dark Knight Rises (2012)

Fără spoilere.

Trăim o perioadă în care, dacă fantasticul ar putea deveni real şi dacă un personaj malefic ar alege să şteargă din istorie şi din memoriile oamenilor toate filmele şi desenele animate Batman dinainte de anul 2005, n-am simţi că pierdem nimic. The Dark Knight Rises e concluzia perfectă a unei trilogii perfecte. E cel mai mare film dintre cele trei, atât ca durată, cât şi ca intenţii şi, se dovedeşte până la finalul acestuia, magnitudine.

Dacă Batman Begins a avut ca temă principală frica, iar The Dark Knight haosul, al treilea film joacă totul pe cartea durerii – fizică şi psihică deopotrivă, e reprezentată prin antagonistul Bane (Tom Hardy), un luptător, conducător, strateg şi ucigaş fără scrupule care caută să îndeplinească misiunea Ligii Umbrelor (din primul film, condusă atunci de Ra’s Al Ghul), anume să aducă Gotham în genunchi şi să-l ardă din temelii. Pentru a reuşi asta, e pregătit să distrugă pe oricine, să le tortureze atât trupul, cât mai ales sufletul celor care-i stau în cale.

Într-un fel, exact asta face şi regizorul Christopher Nolan: torturează fizic publicul, nelăsând într-un film de aproape trei ore niciun moment destul de puţin captivant încât să ne îndurăm să mergem la pipi, după Cola aia mare; mai mult, torturează sufletul publicului exact cum o face Bane: îl loveşte la cel mai puternic nivel emoţional, îl aruncă într-un hău al deznădejdei, după care presară peste el puţină – foarte puţină – speranţă. După care îi pune piedică iar, după care îl ajută din nou să se ridice. E un montagne-rousse emoţional de cea mai înaltă calitate, care poate provoca noduri în gât şi ochi înlăcrimaţi, după cum am văzut cu ochii mei, azi-noapte, la cinema.

Din punct de vedere al acţiunii, se poate să fie cel mai îndrăzneţ film pe care l-am văzut până la ora actuală. Dragostea regizorului pentru efectele practice şi cascadoriile adevărate se vede în fiecare scenă, bugetul pentru acest film nefiind limitat din acest punct de vedere. Urmăriri ca-n The Dark Knight, camioane “zburătoare” şi chiar o înfruntare între două avioane, filmată chiar acolo, sus, în aer.

Despre poveste nu vă zic multe, doar ce-i evident din trailere: Bruce Wayne/Batman s-a dat la fund de opt ani de zile, vânat fiind să dea socoteală pentru moartea lui Harvey Dent (pentru care, se ştie, a luat vina asupra lui); ca o consecinţă a acestui fapt, însă, crima organizată din Gotham este eradicată aproape complet, deci Batman nu mai e vital oraşului. Asta până când apare Bane, necruţătorul jucat de Tom Hardy, care vrea un singur lucru: să strice absolut tot. Apar şi personaje noi, cea mai cunoscută şi aşteptată fiind Selina Kyle, despre care se ştie că e Catwoman, şi alte feţe cunoscute, cum ar fi Marillon Cotillard şi Joseph Gordon Levitt, în roluri secundare.

Încă sunt nehotărât în comparaţia cu The Dark Knight. Bane, deşi înfricoşător, nu a avut asupra mea efectul pe care l-a avut Joker-ul lui Heath Ledger. Poate mi-a plăcut mai mult clasa acestuia din urmă, poate mi-a plăcut costumul – cert e că Bane e mult mai sincer în brutalitatea lui, pe când Joker e foarte, foarte cool. Însă, făcând abstracţie de acest aspect, ultima parte din trilogie mi se pare şi cea mai bună. Cine ştie, poate-o fi încă euforia post-vizionare – vedem noi diseară, voi aprofunda filmul la o a doua vizionare.

Cert e că trilogia, după ce a trecut prin toate firele narative începute în primul şi al doilea film, s-a încheiat, orice ar veni după aceasta trebuind să fie gândit mult timp înainte, pentru că nu ştiu cine s-ar mai încumeta să facă un alt film Batman pentru multă altă vreme. Să încerci să faci un film “de copii”, în stilul filmelor pre-Nolan, ar fi aberant. Să încerci să păstrezi nota serioasă şi realistă a acestei trilogii ar putea însemna sinucidere creativă. Părerea mea e că, pentru multă, multă vreme, personajul ar trebui lăsat să se odihnească, să-şi oblojească rănile şi, de ce nu, poate să se iubească puţin cu nişte gagicuţe, pentru că merită o pauză.

Până atunci, Nolan produce următorul film Superman, care va apărea la anul. Suntem cu ochii-n patru.

*Eventual, sugera la modul umoristic un anonim de pe Reddit, să se facă la un moment dat un film Batman Beyond, cu Joseph Gordon Levitt în rolul unui Batman tânăr, Clint Eastwood în rolul unui Batman bătrân, să-l regizeze Nicolas Winding-Refn, iar Dumnezeu să coboare pe Pământ şi să plângă, pentru că el n-a creat niciodată ceva aşa de bun.

10 thoughts on “The Dark Knight Rises (2012)

  1. Un film excelent. Nu mai departe de ieri l-am vazut. Acum, nu imi mai ramane decat sa sper ca nu vor turna un altul cu Joseph Gordon-Levitt in rolul principal. Sau tampenii de genul. Brrrr!!

  2. Cum zicea si Andreea, in scena din fata hotelului, cand le scoteau alora hainele in strada. Tz tz tz… sa nu vezi tu Luis Vitoanele alea!!

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.