Sibiu

Ziceam c-o să mă plimb prin Sibiu. Ei bine, iată, m-am plimbat prin Sibiu. Şi ce plimbare, dom’le!

Minunatul Golfuţ pe care l-am condus 800km, primit de la Autonom, care-s nişte simpatici şi profesionişti

După un drum prea lung, am intrat în Sibiu vineri seară, pe la ora 22. Ne-am cazat la cel mai de sus etaj al hotelului Ibis, care-i chiar în miezul oraşului, şi, deşi rupți de oboseală, am lăsat doar bagajele şi am întins-o către locul unde se adunaseră restul bloggerilor, veniți de prin toate părțile țării. Şi chiar de peste hotare, fiind reprezentată şi Moldova, prin Eugen Luchianiuc. I-am întâlnit lângă Podul Minciunilor, la un anume Atrium Cafe, unde-am şi halit o pizză şi am bericit până am rămas ultimii, de vai săracele chelnerițe.

Şi-am dormit.

Piaţa Mare a Sibiului, aşa cum îmi place mie femeia dimineaţa: goală, cu soarele luminându-i arhitectura

Dimineața, la inumana oră 7:30, m-am trezit înmăhmurit, să apuc să mă dezmeticesc şi să halesc până la ora 9, căci mă păştea o zi lungă. Care zi a început în Piaţa Huet, unde ne-a întâmpinat Răzvan Pop, ghidul nostru pentru ziua de sâmbătă. Ne-a plimbat prin Sibiu până am ameţit, băgându-ne prin te miri ce pasaje, străduţe, pe lângă biserici şi prin curţile acestora, povestind cu atâta pasiune despre istoria zonei, de aveam impresia că a luat parte chiar el la aceasta. Bătuţi în cap de soare (căci am uitat să ne luăm pălăriuţele la noi), ne-am refugiat într-un restaurant drăguţ, pe numele lui Weinkeller (cum ar veni, “pivniţa de vinuri”), unde am mâncat o supă gulaş de mi-am lins degetele şi o friptură specială Winekeller cel puţin interesantă. Şi-apoi am plecat la hotel, să mă odihnesc puţin.

O maşinuţă pe care am făcut planking, doar că n-a ieşit bine poza de la eveniment

O terasă care mi-a plăcut

Un bar care nu se complică cu alegerea unui nume

Şi n-am dormit. Gagica a dormit puţin, însă eu n-am reuşit (pentru că vara nu dorm ♫), deşi ştiam ce mă aşteaptă de la ora 17. Anume, la ora 17 ne-am întâlnit la centrul local de bike-sharing I’Velo, ne-am urcat pe biciclete şi am plecat spre Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA, care-i de fapt un parc-muzeu enorm, de 96 de hectare, afară din oraş. Şi uite-aşa am bătut vreo 16 kilometri pe bicicletă, de-am transpirat toate berile băute cu o seară înainte. Da’ am recuperat, căci în muzeu am găsit punctul de atracţie denumit Cârciuma din Bătrâni, care funcţionează cu mândrie în continuare, deci ne-am bucurat de o scurtă pauză la umbra şpriţului, să ne dea curaj pentru drumul de-ntoarcere.

O moară de vânt din muzeu, cu biciclişti biciclind pe lângă

Cârciuma din Bătrâni

Wooohooooooo!

Cina ne-am luat-o la Pardon Cafe, unul dintre cele mai frumoase localuri pe care l-am văzut până acum, după care ne-am dus încetişor spre hotel, cu o escală de vreo trei ore de clubbin’, într-un birt şucar ce se cheamă Vintage Pub, de unde m-am dat lovit mai repede decât mi-ar fi plăcut, pentru că a doua zi urma să şofez ca un şofer şi nu-s construit să fac asta obosit.

Duminică, adică în a treia şi ultima zi la Sibiu, ne-am trezit târziu (adică la 8 jumate, hehe), am servit micul dejun şi am întins-o spre Muzeul Bruckenthal, unde ne-am delectat mai puţin cu tablourile din galerie, şi mai mult cu măreţia locului, în sine. După care ne-am luat rămas bun şi am întins-o către alte meleaguri, înainte de a ne întoarce acasă.

Bloggeri odihnindu-se

După weekendul ăsta am ajuns la concluzia că Sibiul e unul dintre cele mai frumoase oraşe pe care le-am văzut până acum, fără doar şi poate. Mulţumirile pentru invitaţia de a-l vizita, găzduire şi ghidul pus la dispoziţie merg către dragul de Tudor Popa, care a pus la cale toată distracţia, de la A la Z. Promit să mă revanşez într-o zi :D

9 thoughts on “Sibiu

Leave a Reply to Ovi Cancel reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.