Vă zic eu: până la nivelul în care am inventat o maşină de făcut căcuţă.
Ai putea zice că e o glumă. Eventual o glumă cu bebeluşi sau cu căţei. Dar nu e. E reală. Ai putea s-o denumeşti pompos “aparat pentru digestie artificială” sau “artă abstractă”. Ai putea să faci o glumă cu politicieni sau jocuri de cuvinte legate de maşinărie. Ai putea studia procese fiziologice sau implicaţii psihologice. Ai putea glumi că e recuzită pentru “Two Girls One Cup 2” sau că e cel mai important element în cercetarea efectelor şaormei cu de toate.
Dar degeaba. Orice scuză i-ai găsi, nu e nimic mai mult decât o maşină care se cacă. Apogeul speciei umane.
(pentru cei care vor să aprofundeze subiectul sau să analizeze secretele dosite ale maşinii există şi un clip video)
Am aceeasi senzatie ca atunci cand am vazut trailerul aberatiei aceleia numite “The Human Centipede”, scarbotenia tuturor scarboseniilor aparute vreodata. Bleaaaahhh!
Daca nu miroase ca un cacat e doar o masina imensa de macinat.
Miroase, miroase.
E de râs, dar ţinând cont că există suficienţi suferinzi de tot felul de boli ale tractului digestiv (boala Crohn, de ex.), poate că “face sens”. Chiar dacă măgăoaia din imagine e departe de a fi un înlocuitor fiabil al sistemului.
Maybe the future robots need it…
Olandezul a conceput instalatia artistica si a construit prima parte, apoi a venit un roman si-a completat-o cu partea care transforma produsul intermediar in bici pocnit de un brat robotic. Oricum, chestia aia da un nou sens expresiei “that`s the shit!”
What the shit is this shit?