Până unde am avansat, ca specie

Vă zic eu: până la nivelul în care am inventat o maşină de făcut căcuţă.

Ai putea zice că e o glumă. Eventual o glumă cu bebeluşi sau cu căţei. Dar nu e. E reală. Ai putea s-o denumeşti pompos “aparat pentru digestie artificială” sau “artă abstractă”. Ai putea să faci o glumă cu politicieni sau jocuri de cuvinte legate de maşinărie. Ai putea studia procese fiziologice sau implicaţii psihologice. Ai putea glumi că e recuzită pentru “Two Girls One Cup 2” sau că e cel mai important element în cercetarea efectelor şaormei cu de toate.

Dar degeaba. Orice scuză i-ai găsi, nu e nimic mai mult decât o maşină care se cacă. Apogeul speciei umane.

(pentru cei care vor să aprofundeze subiectul sau să analizeze secretele dosite ale maşinii există şi un clip video)

7 thoughts on “Până unde am avansat, ca specie

  1. Am aceeasi senzatie ca atunci cand am vazut trailerul aberatiei aceleia numite “The Human Centipede”, scarbotenia tuturor scarboseniilor aparute vreodata. Bleaaaahhh!

  2. E de râs, dar ţinând cont că există suficienţi suferinzi de tot felul de boli ale tractului digestiv (boala Crohn, de ex.), poate că “face sens”. Chiar dacă măgăoaia din imagine e departe de a fi un înlocuitor fiabil al sistemului.

  3. Olandezul a conceput instalatia artistica si a construit prima parte, apoi a venit un roman si-a completat-o cu partea care transforma produsul intermediar in bici pocnit de un brat robotic. Oricum, chestia aia da un nou sens expresiei “that`s the shit!”

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.