Oameni şi oameni

Acum vreo oră jumate, pe calea Şagului din Timişoara, circulaţia era blocată pe un sens chiar la trecerea de pietoni dinaintea podului. Aveam să aflăm, după câteva minute, că era un om pe trecerea de pietoni, deducând că a fost lovit de un camion ce era oprit mai în faţă, cu avariile pornite. Şoferul Hummer-ului din faţă a coborât, s-a dus să vadă care-i baiul şi a conchis: a murit.

Ca un om normal, m-am veştejit pe loc pe dinăuntru, pentru că nu suport să mă gândesc la morţi aşa stupide. Tot ca un om normal, când am trecut pe lângă accident, m-am bucurat să văd că băbuţa (căci omul respectiv era o băbuţă, de unde putem concluziona că şi băbuţele sunt oameni) se mişcă şi, fiind cu faţa în jos, spre asfalt, încearcă să se ridice, semn că există foarte multe şanse să fie vie. Şi tot ca un om normal, m-am bucurat să văd că respectivul camion nu era îndoit deloc şi nu avea pe masca din faţă nicio urmă, serioasă sau superficială, de om. De unde am concluzionat, bucurându-mă ca un om normal într-un caz din ăsta, că poate-poate nu a lovit-o nimic pe băbuţă, ci s-o fi împiedecat sau o fi alunecat, cum e de aşteptat pe vreme din asta.

După care m-am gândit că, poate, dacă aş fi fost un om mult mai bun, aş fi coborât din maşină şi aş fi încercat să o ajut pe biata femeie înainte să ajungă salvarea, neglijând ca un prea bun samaritean faptul că riscam să întârzii unde trebuia să ajung, şi m-am întristat puţin.

După care m-am gândit că, poate, dacă aş fi fost un om mult mai rău, aş fi făcut planking lângă băbuţă şi aş fi dat-o pe net, iar gândul ăsta a restabilit echilibrul în Forţă.

10 thoughts on “Oameni şi oameni

  1. Actionam si judecam totul gandindu-ne ca stim ce e bine pentru unul sau altul…. dar chiar stim ?

    Intrebare esentiala:
    De unde stim ce e BINE pentru celalalt ?

  2. Cel mai bine era sa te dai jos si sa vorbesti cu ea, sa ii spui sa nu incerce sa se ridice, pentru ca daca a suferit fisuri sau rupturi ale oaselor, se pot agrava, mai ales la o femeie trecuta de varsta menopauzei, la care intervine si osteoporoza. O intrebai cum o cheama, unde mergea… banalitati care sa o tina ocupata un pic pana ajungea salvarea. In acelasi timp puteai stabili daca e constienta de sine si are sau nu traume neurologice cu manifestare imediata.

    Ca o paranteza… rusii, de care in ultima vreme se gasesc romanii sa faca mistouri nesfarsite, par mai saritori : http://www.youtube.com/watch?v=RRkKKLvGm4M

  3. @Herr Spiegellman, @cipslim: o ambulanţă a fost la locul incidentului în mai puţin de 2 minute, pentru că se întorcea din altă parte. A fost lume săritoare, au fost oameni care au ajutat-o, nu a rămas pe jos aşteptând să o ocolească maşinile. Nu-mi răstălmăciţi cuvintele.

  4. Eu am patit o data o chestie asemanatoare, dar cu un caine. Fusese lovit de o masina si era in mijlocul drumului. Era prima mea zi de lucru si ma grabeam…Dar si azi mai am regretul ca nu am oprit si l-am dus la veterinar. Cand m-am intors de la lucru am trecut pe acolo, m-am dat jos din masina, l-am cautat, dar nu mai era. Tot ce pot sa sper e ca a trecut cineva care nu era la fel de grabit ca mine si l-a dus la doctor :(

  5. @Ovi… nu ai mentionat nimic de ambulanta in postarea ta si nici de alta lume saritoare. Desigur, m-am gandit ca totusi cineva i-a sarit in ajutor, de aia in ceea ce am scris, nu m-am luat direct de tine, sa te critic, sa te intreb de ce nu aia sau aialalta… ci am incercat sa fiu constructiv. Dealtfel, ce am scris poate e util si altora care la un moment dat vor fi pusi in ipostaza asta si nu vor fi alti oameni in jur, mult mai util decat o repriza de porcaiala gratuita.

    Au fost insa si cazuri in care oamenii nu s-au prea sinchisit de accidente si victimele lor, motiv pentru care am insistat si cu un exemplu de cum se intampla si pe la altii in ograda. Din nou, nu am folosit exprimare absolutista de gen “TOTI aia sunt mai buni decat TOTI astia” sau “DOAR ALTII pot si noi nu” … etc.

    Sper ca ne-am lamurit acum.

  6. N-am scris nimic de ambulanţă şi de oamenii săritori pentru că nu de alea era vorba – era vorba de mine, de cum am văzut şi gândit eu problema şi, mai ales, de gluma cu planking de la sfârşit.

    Ştii doar că foarte rar scriu “sociale” şi mult mai des personale.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.