Ieri am bătut, împreună cu Corina, cele două mari pieţe din Timişoara, Aurora şi Flavia. Anume, secţiunile cinstiţilor cetăţeni de etnie alternativă, pentru că întotdeauna au mormane de ţoale importate din Europa, dă marcă, ieftine ca braga. Majoritatea importate din Franţa şi Germania, noi-nouţe, chiar cu alarma din magazin pe ele. Mă întreb cum arată o factură pentru astea, hehe.

După vreo cinci ore de cumpărat ţoale pentru mine şi pentru ea, în calupuri promoţionale de câte trei bucăţi, la preţul foarte convenabil de zece lei/pachet, vine vremea să încheiem socotelile şi să mergem, în sfârşit, acasă, lihniţi de foame, bătuţi de soare şi îndureraţi în picioare. Înainte, însă, să o facem, Corina îşi aminteşte că vrea să-i cumpere şi Denisei o mică atenţie. Care până la urmă s-a dovedit a fi un plocon dulce, comestibil, însă numai eu şi Dumnezeu ştim cât am bătut piaţa aia ca să-i ia ceva de îmbrăcat.

Şi aici voiam să ajung. Corina s-a uitat iniţial după o bluziţă frumoasă pentru Denisa. După ce s-a lămurit că n-are şanse să găsească aşa ceva, a trecut la rochiţe, fustiţe şi alte diverse iţe mai mult sau mai puţin colorate. În momentul în care a renunţat şi la ideea asta, s-a gândit că poate-i ia o pereche frumoasă de chiloţei, că doar sunt cele mai bune prietene şi, aparent, îşi cunosc una alteia gusturile în toate. Moment în care eu am plecat încetişor, să mă uit la căcăţei, anume la viniluri vechi, electronice de bazar şi tot felul de porcărioare, întrucât aş fi fost oricum în imposibilitate de a-mi da cu părerea despre un aşa articol vestimentar pentru altcineva decât Corina. Că la bluziţe şi rochiţe mai merge să mă-ntrebe dacă “crezi că asta i-o fi mare?” sau “crezi că i s-ar potrivi culoarea?”, da’ la chiloţei prefer să mă duc să caut caşcarabeta cu mititei.

Şi atunci, în plimbarea mea prin piaţă, încercând să mă detaşez de momentul darului pe care tocmai îl trăisem, am început să mă întreb: oare cum ar fi dacă şi masculii şi-ar face astfel de cadouri între ei? Sau dacă ar avea asemenea probleme când ar fi la cumpărături?

“Oare Jan n-are nevoie de un burghiu gros?”
“Ce cârlige faine! Sigur i-ar plăcea lui Victor, ar trebui să i le cumpăr!”
“Maiou aşa alb ca ăsta n-am văzut de când mi-s io. Oare au şi mărimea lui Ştefan?”
“Oare boxerii ăştia i-or veni strâmţi lui Vasile pe pulă?”