Am fost zilele trecute într-un spa din ăsta, cu bazine, jacuzzi, masaje cu apă şi alte comodităţi acvatice. La un moment dat, aflându-mă în postura de a masca nişte pârţuri în bulele din jacuzzi, m-a lovit revelaţia: cel mai de încredere prieten al omului e propriul lui sfincter.

E simplu: dacă e întreţinut bine, şi e în stare de bună de funcţionare, ştie să deosebească între cele trei stări de agregare a materiei, astfel încât să lase liber, voluntar sau involuntar, doar gaz, nu şi solid sau lichid. E cel care are grijă ca, într-un jacuzzi de exemplu, să nu laşi dovezi. Sau într-o cadă.

Ba mai mult! În timpul somnului, are cea mai importantă funcţie. Mă rog, a doua cea mai importantă funcţie, după plămâni, căci mă gândesc că e destul de neplăcut să te trezeşti mort. Dacă n-ar fi el, însă, să oprească la ieşire tot ce nu-i aer, cum ai mai risca să dormi pentru prima oară cu cineva? Ar fi un joc de ruletă rusească, n-ai şti niciodată dacă te vei trezi curat şi plăcut uscat, sau dacă te vei fi făcut de căcat (iată, o glumă!) în faţa proaspăt începutei idile. În cuvintele locotenentului Gordon din The Dark Knight, “nu e un erou; e un paznic tăcut, un protector atent. Un cavaler întunecat”.

Şi pentru asta merită cele mai finuţe hârtii igienice, cu miros de piersicuţă.