Poate am ADD

Americanii au popularizat o afecţiune medicală: ADD, sau Attention Deficit Disorder. Adică “când nu reuşeşti să fii atent”, în esenţă. Oameni amuzanţi sau doar comedianţi acizi zic că, de fapt, nu e o afecţiune adevărată, ci doar o scuză pe care o adoptă părinţii americani copiilor lor, care de fapt nu-s neapărat înceţi pentru că-s bolnavi, ci pentru că-s proşti şi puturoşi.

Dar oare e de-adevăratelea? Căci mă tem că sufăr de aceeaşi afecţiune. Mă rog, ori de ADD, ori sunt prost şi puturos. Pentru că fac o treabă, după care fac altă treabă, după care fac altă treabă, după care alta, după care nu mai ştiu de unde am plecat şi de ce.

De exemplu, deschid My Computer. Ca să văd, tot de exemplu, pe care partiţie am mai mult loc, să-mi permit închiriez un serial în HD. Deschid My Computer, însă până se încarcă (pentru că nu mai sunt răbdător de când trăiesc în era digitală, secolul vitezei şi alte truisme din astea de căcat) mai deschid un link în browser. Peste 2-3 minute văd My Computer deschis şi… îl închid, să nu mănânce memorie. După care revin la tab-ul cu serialul de închiriat şi îmi amintesc că de fapt nu m-am uitat la cât loc liber mai am pe hard.

Sau, altă dată, vreau să trimit un e-mail. Deschid Gmail-ul, îmi citesc e-mail-urile necitite şi îl închid, fără să mai trimit e-mail-ul. Sau deschid IMDb să caut informaţii despre ceva film, dar mă atrage cine ştie ce imagine strălucitoare şi uit de ce am ajuns acolo. Iar asta nu se întâmplă din an în paşti, ci absolut în fiecare zi.

De exemplu, e ora 11. Am început să scriu postul ăsta înainte de ora 8, dar cumva am reuşit să fac alte treburi până acum, inclusiv să postez altceva, deloc urgent.

Ooo, shiny.

8 thoughts on “Poate am ADD

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.