O sculă faină

Acum aproape o săptămână, Corina s-a prezentat la uşă cu un espresor. Din toată gospodăria, eu m-am bucurat cel mai tare, mai tare ca un copil mic la bradul de Crăciun. De ce? Pentru că sunt un puturos şi mi-e foarte, foarte lene să fac cafea dimineaţa, chiar dacă eu sunt cel care se trezeşte cu două ore înaintea celorlalţi, responsabilitatea fiind, teoretic, a mea.

Espresoarele m-au fascinat dintotdeauna. Nu neapărat prin gust (deşi, în momentul în care faci cafea la o jucărie din asta, nu prea ai cum s-o greşeşti), ci prin viteză. Prin lipsa interacţiunii dintre om şi maşină, prin excluderea filtrelor, a rezervorului ce trebuie umplut de fiecare dată şi, mai ales, a cănii-rezervor care se sparge uşor şi des, şi să moară Cici dacă mai găsesc una compatibilă. Problema e că, dacă o cafetieră decentă poate fi găsită şi la 100 lei, espressoarele încep de pe la 350 de lei şi pot merge până la 2000 de lei. Bani care, fie că îi am sau nu, sunt destinaţi altor direcţii, mai urgente.

Ei, jucăria asta (e un Tassimo T40, sculă Bosch) a picat la fix în lupta mea contra lenei de a-mi face cafeluţa de dimineaţă. Nu doar pentru că e espresor, ci pentru că nu-mi trebuie un masterat ca să-l folosesc. Cu espresorul pe care-l foloseam la bar, un Nespresso ES80, mi-a fost imposibil să fac vreodată un cappuccino sau un latte macchiato, pentru că îţi trebuie diplomă în inginerie ca să poţi face aşa ceva. Ca să fiu mai explicit, Nespresso vs. Tassimo:

httpvh://www.youtube.com/watch?v=XBaSoWBIQB4

Deasupra: un cappuccino făcut cu un Nespresso ES80

httpvh://www.youtube.com/watch?v=3WeAbMkVXpQ

Deasupra: un cappuccino făcut cu un Bosch Tassimo T40

Deşi aparatele seamănă şi sunt destinate cam aceluiaşi segment de public, diferenţa e enormă: ca să faci un cappuccino cu ES80 trebuie să preîncălzeşti ceaşca, laptele, să pui lapte într-o cană, să bagi un furtun în ea, să, să, să. La T40 te interesează doar să fie aprins becul portocaliu înainte să schimbi capsula. Şi asta-i din cauza unui cititor de cod de bare dinăuntrul aparatului, care citeşte fiecare capsulă în parte şi ştie cât să încălzească apa, câtă apă să toarne, când să verse laptele sau când să-l facă spumă, la ce temperatură să dea cafeaua ca să iasă băutura în trei straturi etc. Ca un leneş ce sunt, nimic nu poate fi mai frumos decât să pun cana sub “ţâşnitoare”, să apăs pe un buton şi, 30 de secunde mai târziu să mă ard la limbă cu cafeaua :)

P.S. Raluxa are clipuri cu toate felurile de băuturi pe care le-am făcut şi eu până acum cu Tassimo :D
P.P.S: Tassimo ăştia lucrează cu capsule Jacobs pentru cafele şi Milka pentru ciocolată caldă, lucru care nu are cum să mă mâhnească :)

4 thoughts on “O sculă faină

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.