Mi-am tras bicicletă nouă. Mă rog, nouă pentru mine, veche de felul ei. S-ar putea să fie chiar mai veche decât mine, însă mult mai bine întreţinută. Asta din cauză că la bloc se pare că legea o fac administratorul şi femeia de serviciu, deci de anul trecut nu mai am voie să îmi leg bicicleta în scară. Nu doar eu, e o regulă generală: fără biciclete şi cărucioare de copii pe scară. Bine, până să-mi pun eu bicicleta acolo nu era nicio problemă cu cărucioarele, dar când mi-au zis să n-o mai ţin acolo le-am zis “cum nu, dom’le, că doar e destul loc şi pentru cărucioare şi pentru bicicleta mea” şi s-au gândit să interzică şi cărucioarele. C-aşa-i în penis.

În fine. Alaltăieri mi-am luat de la un moşulic o bijuterie de Pegas Practic, cu vopseaua originală încă pe ea, în stare perfectă, chiar şi cu gentuţă de scule în spatele şeii. Merge brici, se vede că a ţinut-o doar în garaj, agăţată pe un perete. Iar partea cea mai bună? Nu deranjează vecinii.