Azi, într-o singură clipă, am retrăit patru ani de liceu. Am intrat, la servici, în baia în care fumează colegii mei de birou – pentru că afară e prea frig (mă rog, nu pricep logica din spatele faptului că nu te duci afară, cu geaca, să fumezi, în schimb fumezi în baie, fără geacă, cu geamul deschis). În secunda în care am intrat, cu gândurile mele în cap, am tras în piept aerul împuţit, de fum de ţigară combinat cu budă şi am crezut, sincer, că am din nou 16 ani şi sunt în baia băieţilor de la Calderon.

A fost un moment aşa, ca atunci când simţi miros de prăjitură cu mere şi scorţişoară şi, pentru o secundă, eşti în faţa bunicii, copil. Pentru o secundă am vrut să mă întind după pachetul de ţigări, să-mi aprind şi eu una repede, până nu se sună de intrare. Pentru o clipă n-am mai avut job, blog, Facebook, maşină, permis, Android, dragoste, bani, laptop, planuri de viitor – însă pentru acea clipă am avut una dintre ultimele urme ale inconştienţei aceleia frumoase, de adolescent.

Să revenim, însă, cu picioarele pe pământ.