Ani de liceu, şi emoţiile din budă

Azi, într-o singură clipă, am retrăit patru ani de liceu. Am intrat, la servici, în baia în care fumează colegii mei de birou – pentru că afară e prea frig (mă rog, nu pricep logica din spatele faptului că nu te duci afară, cu geaca, să fumezi, în schimb fumezi în baie, fără geacă, cu geamul deschis). În secunda în care am intrat, cu gândurile mele în cap, am tras în piept aerul împuţit, de fum de ţigară combinat cu budă şi am crezut, sincer, că am din nou 16 ani şi sunt în baia băieţilor de la Calderon.

A fost un moment aşa, ca atunci când simţi miros de prăjitură cu mere şi scorţişoară şi, pentru o secundă, eşti în faţa bunicii, copil. Pentru o secundă am vrut să mă întind după pachetul de ţigări, să-mi aprind şi eu una repede, până nu se sună de intrare. Pentru o clipă n-am mai avut job, blog, Facebook, maşină, permis, Android, dragoste, bani, laptop, planuri de viitor – însă pentru acea clipă am avut una dintre ultimele urme ale inconştienţei aceleia frumoase, de adolescent.

Să revenim, însă, cu picioarele pe pământ.

4 thoughts on “Ani de liceu, şi emoţiile din budă

  1. Hehe, eu retraiesc anii de liceu zilnic, in momentul in care colegele de “celula” incep sa discute despre ce sexy sau nu e te miri ce vedeta sau cand vor sa plece mai repede de la lucru :)).

  2. Era minunat, cand intrau posteuca si stanca, ala de mate si ne intreba printre straturile de fum daca fumam. Si Cata spunea ca nu, dar ii iesea fum din gura, apoi restu ziceam ca nu e fum e abur de l afrig. Bah ce vremuri faine.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.