Vineri, pe la ora 4 dimineaţa, mi-am pierdut portofelul. Bine, am aflat abia a doua seară, dar făcând, cu ajutorul Corinei, reconstituirea unei seri care ar putea foarte bine pune bazele unui al treilea film din seria The Hangover, am ajuns la concluzia că atunci fusese pierdut. Cu tot în el, mai puţin bani: buletin, permis, carnet de student, carduri, legitimaţii, cărţi de vizită, pene de chitară, poze cu gagica.
Când am descoperit că nu-l mai am, am refăcut traseul de cu o noapte înainte, întocmai ca-n The Hangover: găsit bon de casă pentru o cutie de Rafaelo, dedus că am fost la nonstop să schimb banii, că n-aveam de taxi. Bineînţeles că nu l-am găsit, de unde am dedus că l-am uitat în taxi. Problema e că nimeni nu mai ştia cu ce firmă de taxi am venit, aşa că am purces înspre a suna la toate firmele din Timişoara, doar-doar a raportat vreun coleg un portofel cu acte-n el. Nope.
Ieri, însă, aveam portofelul înapoi. Taximetristul care îl găsise îl predase mamei lui, să mi-l aducă ea acasă, că el pleca din oraş. Iar mama lui, o doamnă, a venit de două ori (fără să găsească pe nimeni acasă nici sâmbătă, nici duminică dimineaţă), şi ar mai fi venit dacă nu ar fi reuşit să-i lase numărul de telefon unui vecin. Nu cred că i-o fi fost chiar uşor, dar m-a salvat de o bătaie de cap enormă să-mi refac toate actele alea.
Bunătatea asta o fi de la luna decembrie şi spiritul sărbătorilor?
Oh, you lucky… :))
Mi-am amintit si eu de o faza:in urma cu ceva timo mi-am pierdut portofelul in tramvai si m-au sunat cei de la RATT sa vin dupa el.
Sunt de treaba timisorenii :))
Asta e ca si cum a patit Crivat, cand un taximetrist din, atentie!, BUCURESTI, s-a intors dupa el la hotel, sa-i dea ochelarii pe care ii uitase in masina. #truestory
Haha… memorabilă sâmbătă dimineaţa :))… şi totuşi cu noroc… eu un pic mai mult că a apărut mai repede geanta mea :))
What the fuck are we doing in Bangkok?
Ma bucur ca l-ai gasit. Te-aveam pe constinta, ca ti-am dat prea multe shoturi de tequila :))
Mi-a alunecat telefonul in taxi in August, in Bucuresti, si era a doua oara in vara aia. Primul a ramas la cine stie cine (si sincer mi-a parut rau de numere, nu de telefon), al doilea a venit taximetristul si m-a cautat la Muzeul Satului pana m-a gasit. Cred ca oameni de treaba sunt peste tot.
Lucky bastard :))
vezi ce face beutura :)
Si eu am patit sa-mi pierd portofelul in sala de curs, sub un dulap (cu vreo cateva sute de lei in el). L-a gasit femeia de servici si l-a predat la secretariat.
Taximetristul “a investit” oboseala mamei lui! Nu crezi?
Ia, spune-mi cum il, cheama pe taximetristul pe care il vei suna de oricate ori vei avea nevoie, tu sau ai tai?! Iti spun eu: este cel la care ai uitat portmoneul.
Si eu am unul care m-a ajutat cand trebuia sa-l duc pe Ulise la medicul veterinar, la operatie. Acum, daca patim ceva departe de casa si nu avem bani la noi, il sunam pe “taximetristul lui Ulise”! Daca cineva are nevoie de un taxi, mai intai il sunam pe acelasi!
Este` n.xnxcnc++++bv56`
–
Scuzepentrumesajulanteriorsipentruacestascrisfaraspace,mis-ablocatbaraspacedepetastatura,ceea-ce-am-vrut-sa-spun-este-ca-mama-taximetristului-este-de-toata-lauda-ca-a-crescut-asa-fecior.Nu-se-intampla-numai-de-sarbatori-tine-de-educatie-si-omenie.,,Oameni-suntem”este,o,expresie,des,uzitata,in,Romania,nu-i,asa?(inca,odata,scuze)