Urăsc cu o pasiune de nedescris oamenii care încalcă nişte reguli simple, însă cu impact pentru cei din jur. Iar aici mă refer la reguli, legi sau doar simple rugaminti de bun simt, care nu atrag, să zicem, puşcărie după ele. Ca de exemplu:

– “nu parca aici” – în Timişoara există o autogară cunoscută în Complexul Studenţesc – autogara Normandia, cunoscută popular şi ca “Palma del Praz”, pentru că aici sosesc autocare cu tineri veniţi din părţile olteneşti ale ţării şi, mai ales, pachete pentru aceştia. Ei, autogara asta constă, de fapt, într-o parcare în care încap 2 autocare, unul în spatele celuilalt, şi atât. La intrarea în parcare (care e lată de maxim 4 metri, să nu uităm) e un semn vizibil, care zice “Parcare privată, vă rugăm nu parcaţi”. Iar studenţii noştri, săracii, de foame se pare că nu mai văd nimic după cuvândul “Parcare”, parcând câte şase în parcarea autocarelor, aşteptând pachetele. Plus câte un taxi la întâmplare, care blochează intrarea. Aşadar, şapte oameni comozi, care consideră că semnul ăla e pus acolo la mişto, încurcă alte câteva zeci pentru că le-a luat ta-su BMW cu numere de Bulgaria.
– “nu aruncaţi produsele de îngrijire personală în veceu”
– “nu trece pe roşu”, pentru că de-aia
– “nu parca aici miercurea între orele x şi z, că e depozit care trebuie aprovizionat”
– “depăşirea interzisă”, unde am aflat zilele astea cam ce se poate întâmpla

Românul respectă regulile doar dacă-l ameninţi cu bătaia sau puşcăria?