Ultima zi la Sziget

După cum e de aşteptat, ultima zi din festival e şi cea mai mişto, cel puţin din punct de vedere muzical. A fost singura zi pe care ne-am petrecut-o aproape exclusiv la scena principală. Rupţi de oboseală după o plimbare de jumătate de zi prin Budapesta, am racolat un frate în cârje şi doi părinţi veniţi să vadă Gogol Bordello, ne-am luat câteva beri şi am ajuns la scena mare, unde la 16:30 urmau să cânte Gogol Bordello.

În lipsă de ţoale, porţi şi un cort mov.

Deşi au cântat la o oră destul de matinală în ce priveşte festivalul, am impresia că, cel puţin în partea stângă a scenei, Gogol Bordello au strâns cel mai numeros public al zilei. Au început în forţă, cu Wonderlust King, şi au trecut prin toate cele mai mişto melodii ale lor, inclusiv Start Wearing Purple. Mi-au plăcut mai mult ca în 2007, poate şi din cauza melodiilor mai recente.

Au urmat The National, care au fost chiar mai mişto decât m-aş fi aşteptat, deşi parcă au pălit puţin după Gogol Bordello. A fost, însă, un concert absolut mişto, cu o atmosferă total diferită faţă de celelalte ale zilei.

După ei a urmat una dintre trupele pe care le-am cunoscut mai întâi dintr-un concert live, apoi abia începând să le ascult albumele: Manic Street Preachers. I-am mai văzut de două ori, dar încerc să nu ratez niciun concert al lor, pentru că sunt absolut minunaţi şi cântă de rup. Ăsta a şi fost concertul la care am fost chiar eu (după ce am ieşit din zona destinată presei) purtătorul de steag românesc, pe care l-am fluturat chiar în faţa scenei până s-a strâns un număr considerabil de români în jurul nostru.

Ce s-a întâmplat după Manic Street Preachers pot spune că a fost, de-adevăratelea, cel mai mişto concert al festivalului. White Lies a fost cel mai anticipat concert (atât de către mine, dât şi de cei cu care am fost acolo – frate-meu s-a rănit la picior miercuri destul de rău şi a revenit în Timişoara, dar asta nu l-a oprit să se întoarcă la Budapesta cu tot cu cârje şi scaun cu rotile special pentru The National şi White Lies). După ce s-a terminat n-am putut decât să îmi înjur ziua de acum doi ani în care White Lies au cântat iar la Sziget, dar eu mi-am zis că “nu merită” şi am ales altceva. Aia e, altă dată. Or mai veni ei, poate, şi-n România şi pe lângă.

Altfel, Tudor a scris de acolo pentru Dor De Ducă (unu, doi), iar cât a fost în Timişoara, Corina a preluat ştafeta.

Nu ştiu voi, însă noi mergem şi la anu’ :)

3 thoughts on “Ultima zi la Sziget

Leave a Comment

Your email address will not be published.