Sziget – a patra zi

Am avut nevoie de trei zile jumate ca să reuşesc să scriu şi postul ăsta. Şi drept îi că nici acum nu-s odihnit cum trebuie după aşa o săptămână.

Ziua de sâmbătă a început cu Overflow, o formaţie de oarecum punk din Croaţia care nu mi-a plăcut deloc. Nu pentru că ar fi făcut muzică proastă, însă nu şi-a avut deloc locul la scena principală. Aş fi acceptat să-i văd la orice altă scenă, de tinere talente sau nu, însă nu sunt material de scenă principală. Poate or fi fost emoţionaţi, poate or fi fost întristaţi de lipsa publicului, însă au cântat prost şi au sunat prost. Bine măcar că n-am stat decât câteva melodii, şi aia pentru că aveam treabă în apropiere.

După care am sărit peste o altă trupă, întorcându-mă în timp util ca s-o văd pe Kate Nash fiind simpatică cu publicul. Care public a fost, deloc surprinzător, majoritar feminin, mai ceva ca la Lily Allen. De reţinut pentru cei care ar vrea să agaţe la un concert şi nu găsesc. Toate concertele de gagici să apeleze la voi. A urcat un tip pe scenă (care era pictat cu “Marry Me”, trololo), i-a cântat Foundations, a ţipat, s-a destrăbălat. A fost mişto, aş mai încerca.

Am luat, apoi, o pauză numai cât să ne luăm un şpriţ de la şpriţărie, continuând cu aproape cel mai mişto concert al festivalului, anume Kaiser Chiefs. Care au fost mai atenţi anul ăsta şi n-au mai vorbit prostii. Solistul, recunoscut pentru energia de pe scenă, a alergat din nou dintr-un capăt în altul al acesteia, transpirând încă de la primele acorduri, transpiraţie transmisă şi publicului care sărea la unison odată cu muzica.

La concertul 30 Seconds to Mars n-am fost, căci – deşi fac spectacol mişto, cântă mişto şi îmi place tare de tot actorul Jared Leto – nu sunt chiar pe gustul meu. Şi poate că aş fi rămas, dacă pe altă scenă nu se desfăşura, în acelaşi timp, Goran Bregovic, ale cărui concerte fac tot posibilul să nu le ratez, fie că-s la Budapesta sau la Mamaia.

Seara am încheiat-o la cortul ţiganilor, împreună cu încă nişte români pe care Rob i-a agăţat de pe te miri unde, cort plin ochi, pentru că se desfăşura Esma Redzepova cum ştie ea mai bine. Şi apoi am dormit, frânţi de oboseală.

Leave a Comment

Your email address will not be published.