Azi cică începe recensământul populaţiei, acţiune desfăşurată în ţara noastră mai rar decât sfârşitul lumii. Eu de-abia aştept să mă trezesc cu recenzorul la uşă, să-mi petrec o oră din viaţă dictând unui semianalfabet toate informaţiile despre mine, de parcă ar fi prietena mea. Nici măcar nu glumesc, aruncaţi un ochi peste toate formularele recensământului, ca să vă luaţi cu mâinile de cap. Mai lipseşte doar să întrebe care-i densitatea şi frecvenţa scaunelor şi, mai ales, de unde am bani să le alimentez. SE-CU! SE-CU!

În fine. Am vrut să scriu postul ăsta mai devreme, dar fiind ocupat nehotărât leneş n-am mai făcut-o. Mi-a atras atenţia de câteva luni încoace o campanie legată de acest recensământ. Campanie din care, de altfel, am şi aflat că se va face recensământul ăsta: Census Campaign 2011.

Ce susţine campania asta? Creşterea încrederii în propria libertate de exprimare a oamenilor nereligioşi, considerând că, într-o Românie în care toţi cei nereligioşi se declară ca atare fără frică sau ruşine, puterea în stat a bisericii va scădea considerabil. Să ne înţelegem: nimeni nu vrea să convingă pe nimeni să renunţe la propria religie, oricare ar fi aceea. Însă, dacă există oameni care nu consideră că aparţin vreunei religii (indiferent că au fost sau nu botezaţi la naştere prin voinţa şi decizia părinţilor şi a bunului Dumnezeu, că ei n-aveau discernământ), aceştia sunt încurajaţi să specifice lucrul ăsta, menţionând la religie “ateu” sau “fără religie”, pentru un recensământ corect şi realist.

Puteţi citi argumente pentru această campanie aici. În rest, recensământ plăcut!