Undeva, regizorul şi scenaristul Andrew Niccol a greşit. Mă aşteptam la mult mai mult de la filmul ăsta, luând în considerare atât ideea acestuia (care, nu pot să neg, e originală şi interesantă), cât şi istoricul cinematografic al acestuia: Gattaca, Lord of War, şi The Truman Show. In Time, însă, n-a fost să fie. A fost, într-adevăr, acţiune, actori buni (Justin Timberlake îmi place din ce în ce mai mult), SF, maşini ciudat de interesante şi doar oameni tineri, însă până la urmă s-a dovedit a fi un alt film deloc memorabil care promitea mult mai mult din trailer.
Poate ce veţi auzi despre filmul ăsta cel mai mult e că e o mare metaforă vis-a-vis de clasele sociale şi că e, în cuvintele lui Luci, un fel de Bonnie & Clyde meets Robin Hood. E 100% adevărat, găsindu-mă de cel puţin cinci ori, pe parcursul filmului, zicând “ce zici mă de el, a chelit Robin Hood” şi “ne-am dat naibii, au făcut ăştia remake la Bonnie şi Clyde”.
Altfel, fetele nu pricepeau nicicum cum satană poate alerga aia tot filmul cu aceiaşi pantofi cu tocuri de 12 centimetri, pe de-asupra şi urâţi.
Iti dai seama ca daca erau pantofii frumosi problema era rezolvata :)). “De unde ne luam fata si noi?” :))
Si Justin a intrebat-o de ce alearga doar pe tocuri in film. Raspunsul: “because I`m a girl, Justin!” :))
Hehe, credeam că fiindcă gagica e înaltă doar de-un metru şi-o puţă :))
Nu e originala ideea.
S-a mai facut un film cu “time as money”, dar din pacate nu-mi aduc aminte cum se chema. S-a dat chiar la TV :P