Am revenit la Oradea, că-s concerte româneşti şi oameni faini. Atât de faini, încât atunci când ne-am văzut în backstage la Şuie Paparude, n-am putut face altceva decât să facem planking pe scenă. Dap, cu Zicu.

Mi-era dor de un eveniment de genul ăsta. Oricât de mult aş fi făcut mişto de manifestări “câmpeneşti” în pieţe publice în perioada mea alternativă, nu poţi nega frumuseţea unui concert în aer liber şi energia pe care o generează acesta. Aseară, între David Bryan, Fly Project şi Şuie Paparude, nişte mii de oameni au sărit şi s-au înghesuit în faţa scenei ca descreieraţii – pentru că aveau în faţă formaţiile lor preferate. Fix ca mine acum o lună.

Cât despre artişti, nu ştiu cine e David Bryan. Oi fi eu hipster, rocker, snob, ignorant sau ramolit, dar să moară Cycy dacă am auzit vreodată de el. Cântă un dance uşor uitabil, specific românesc, susţinut de ceva dansatoare şi de un ritm alert. N-am aflat cine e nici după concert, însă mă îndoiesc că am pierdut ceva esenţial.

Fly Project m-a amuzat teribil. Ce nu ştiţi despre mine e că mie mi-a plăcut Fly Project când a apărut. Încă o dată dacă te ţine etc. Nu i-am urmărit cariera, însă singura melodie dance românească pe care o consider ascultabilă în ultima vreme rămâne una tot a lor, anume aia cu “my, my, don’t say goodbye”. În fine, deci am o minte deschisă, chiar dacă n-aş plăti un bilet să-i văd în club. Ziceam că m-a amuzat teribil – a făcut un playback de toată frumuseţea, dar l-a făcut foarte bine. În schimb, şi-au adus trei gagici despre care tind să cred că nu sunt tocmai majore, ca să danseze. De una dintre ele s-a îndrăgostit Corina, că eu n-am voie. Să vă explic:

Poză de la Orădeanul

Apoi, Şuie. Nu i-am mai văzut de la Peninsula, unde n-am fost tocmai odihnit la ora 3 dimineaţa, când au cântat. Io-s fan, încă de când cereau ajutor. Ar fi de prisos să mai zic ce scandal au făcut şi cum s-a sărit şi urlat. N-aş putea să zic că a picat foarte prost plecarea lui Junkyard (care face treabă bună cu ROA, după cum i-am văzut joi). Cică mai cântă şi azi în Oradea, după ora 23.

După aia am fost în Moskva, la o degustare de bere. Mai-marii localului, care-s mişto rău, ne-au aşteptat cu nişte feluri de bere belgiană, de la bere cu cireşe, la bere cu adevărat albă şi până la bere afumată. Care are, într-adevăr, aromă de jumări. Şi bineînţeles că am degustat până când am făcut şi-acolo planking pe-o vană. După care am făcut cu Zicu un pictorial într-însa, pe care-l vom dezvălui pentru o sumă importantă de bani.

Pentru cei interesaţi, azi voi fi cel puţin la Trupa Veche şi la VH2. Vedeţi programul aici. Iar ca bonus, vă prezint o poză istorică:

Planking pe Şuie

Toamna Orădeană e un festival susţinut de iPad-uri şi presa orădeană. Cel puţin partea cu presa orădeană e o glumă.