Cum măsori “succesul” unei ediţii de Lecturi Urbane?

Ca să nu existe dubii, vă zic de la început părerea mea despre Lecturi Urbane: e, pentru participanţi, o metodă de epatare îmbrăcată în iluzia unei cauze idealiste. Pe unii dintre organizatorii diverselor ediţii locale îi cunosc şi-i ştiu de oameni faini, însă prinşi în valul organizării de orice – dacă vă zic că nu-mi place proiectul nu înseamnă că vă respect mai puţin pe voi, ca oameni. Asta ca să n-avem discuţii după ce terminaţi de citit postul ăsta.

Am citit acum câteva minute un super-articol din ceea ce se autointitulează “Ziarul Unirea” din – nu pot decât să presupun – Alba Iulia, unde s-a întâmplat de curând un eveniment Lecturi Urbane. Ei, din articolul din ziarul Unirea aflăm că:

1. Evenimentul a fost un succes.

Mă bucur sincer că a fost un real succes, însă cum măsor succesul ăsta? Care-s criteriile de cuantificare a rezultatelor unei sesiuni de Lecturi Urbane? Câţi oameni vin la “flashmob” cu cartea? Mi se pare irelevant, căci aceşti oameni, după cum spuneam mai sus, vor să fie văzuţi şi să aparţină de un grup – în acest caz Lecturi Urbane. Hai să presupunem că nu vor doar asta – atunci ăştia-s doar ăia care vor să împingă publicul albaiulian la citit. Cum măsurăm reach-ul campaniei? Câţi oameni au fost atinşi de acţiune? Câţi oameni au văzut gaşca de lecturişi urbanişti cu cărţile-n mână şi au decis că e cazul să se apuce de citit? Câţi oameni chiar au făcut-o? Nu zic că n-a făcut-o nimeni, doar întreb cum îi pot măsura, astfel încât să pot stabili dacă a fost sau nu un succes.

2. Cine nu citeşte în parc e prost

Articolul, semnat de un anume Ioan Hănţulescu, s-a născut, aparent, datorită lui George Andone, cunoscut şi ca Jorjh sau ca Cucuruz, blogger albaiulian, băiat deştept şi amuzant, mai ales la bătură şi nu numai. Acesta a postat un concurs în care cerea cititorilor lui să argumenteze de ce Lecturi Urbane e, de fapt, hipstereală. În cazul în care vă interesează, am răspuns şi eu provocării.

Titlul articolului zice că succesul LU a fost “atacat de prostime”. Din asta eu înţeleg – şi vă rog să mă corectaţi dacă greşesc – că cei care susţin şi participă la Lecturi Urbane sunt elită, spuma societăţii şi viitorul României, în schimb ceilalţi sunt prostimea, norodul, oamenii simpli care, săracii, ar citea şi ei ceva, da’ numa’ dacă se dă la OTV. Mai mult, mi-a confirmat, în penultimul paragraf, că această elită pune foarte mult preţ pe formă, nu pe conţinut – pe citirea cărţilor tipărite ca formă de manifestare, nu pe citirea conţinutului acestora prin orice mijloc disponibil.

3. Cititul de carte e doar pentru persoanele active sexual

Într-unul dintre comentarii, Ziaristul, Poetul, Autorul Ioan Hănţulescu decretează că e păcat ca unui eveniment atât de frumos şi popular, la care au participat cam câţi oameni participă la un blogmeet serios în Timişoara când nu-i cald afară, să i se opună “o minoritate de frustrati care sufera ca nu-i baga nimeni in seama. Mai ales fetele…”citat exact.

Doresc să-i mulţumesc pe această cale domnului Hănţulescu pentru diplomaţia de care dă dovadă şi pentru felul absolut obiectiv şi deontologic în care face jurnalism. De asemenea, doresc să transmit tuturor celor implicaţi în campaniile astea regretul meu profund că sunt nevoiţi să se asocieze cu un om precum Ioan Hănţulescu şi că eu am contribuit la exteriorizarea dumnealui în felul în care a făcut-o.

10 thoughts on “Cum măsori “succesul” unei ediţii de Lecturi Urbane?

  1. Am fost unul dintre organizatorii unei editii de lecturi urbane la Timisoara. Una singura mi-a fost de ajuns ca sa imi dau seama ca nu rezonez deloc cu felul asta de eveniment. Adica nu ma asteptam sa vad atata presa (eu nu m-am ocupat, in cadrul organizarii, de anuntarea ziaristilor), care sa pozeze niste oameni care citesc. Ca lecturi urbane sa aiba succes, eu mi-l imaginez ca fiind un flashmob, o chestie spontana, in care organizatorii sa imparta carti, fara sa stea, demonstrativ, la poza si la filmat.
    Asa cred eu si ma iertati.

  2. @nebu: oarecum irelevant – şi eu mi-am adus aportul la prima ediţie LU Timişoara, dacă mai ţii minte, şi nu mă apuc să arunc cu căcat în oamenii care fac ceva, indiferent dacă îmi place sau nu. Însă aici e altă treabă: omul ăsta a atacat în mod direct o tagmă şi, mai ales, un om care n-are altă vină în afara faptului că are o altă opinie.

  3. la Arad nu se inghesuie presa la filmat/pozat. Asa ca nu a avut nimeni de zis cat de “bine” sau “prost” a iesit. dar, sincer, m-a dezamagit cumplit :( si nu, dupa 5 editii realizez ca nu e genul de proiect pe care vreau sa il continui. mi-a fost de ajuns.

  4. Ovi: Desigur ca acest individ are, oarecum, o gandire din mezozoic, ceva de genul “daca nu esti cu noi, esti impotriva noastra”. Si nici asta n-ar fi contat, daca si-ar fi expus parerea pe pagina personala si nu in ziarul la care cu succes activeaza.
    Asta mi se pare cel mai urat lucru.

  5. ok, de acord, articolul ala e memorabil si merita pus la zid, dar..

    In loc sa lasam Lecturile astea sa moara daca asa le este scris tot dam apa la moara unor mediocri care cred intr-adevar ca acolo s-au dus niste pusti in blugi stramti, cu esarfe sau palarii si-o carte luata imprumut ca sa se pozeze si, eventual, s-agate ceva :). Adica ar fi pur si simplu imposibil ca niste oameni obisnuiti sa faca de-astea.. tre sa fie ceva wrong cu ei.

    Nu spun ca tu crezi asta, ca doar ne stii pe astia care-am fost pe-aici, cunosti ce gandim si cat de hipsteri suntem… Dar multi care te-or citi asta isi vor imagina, o adunatura de necorditi dornici de … “faima”?

    Pe acelasi rationament putem sa “pedepsim” si #prinsibiulmeu clamand ca nu puteam calcula reach-ul campaniei in randul turistilor care poate vor veni in viitor dupa ce presa isi va fi facut norma.

    Anyway, nu vreau sa se creada ca tin cu dintii de o idee in care cineva o crezut suficient cat sa-mi castige aportul. Propun doar sa ne distantam un pic. Astia care citesc in public sunt cei mai inofensivi “attention whore” de care vom avea parte.

  6. A criticat un om care uraste ficatii si sa citeasca si care mai bine coloreaza decat sa lectureze. Hantulescu scrie chiar bine, il citeam in feciorie aproape zilnic in publicatia scrisa.
    N-am nimic cu niciunul dintre albaneji, dar parca am cu voi ca atacati asa omul ala doar pentru ca v-a “atacat” un “frate”

  7. Richie, nu sa moara, ci sa fie facute putin altfel. Indemni la lectura daca oferi o carte unui trecator, nu daca trecatorul ala te vede citind, inconjurat de o gramada de fotografi.
    Nu am zis niciodata ca ideea lecturilor urbane e proasta, dimpotriva, daca nu credeam in ea, nu eram organizator. Doar ca, pe parcurs, lucrurile au inceput sa devina prea vizibile si mie asta nu-mi place.
    Comparatia cu proiecte de genul “prin orasul meu” e putin fortata, pentru ca e cu totul altceva, se promoveaza orasul ca optiune pentru city-break, reach-ul se poate calcula foarte simplu, mai exact din numarul de afisari ale articolelor scrise dupa eveniment. Ca oamenii aleg sau nu sa puna respectivul oras pe lista lor de vizite…asta nu mai avem de unde sa stim.
    Dar un lucru am invatat dupa ce am organizat cateva evenimente: un organizator nu zice NICIODATA cat de bine i-a iesit evenimentul. Eventual spune niste multumiri, dar nu se lauda singur.

  8. Nebuloasa,ai dreptate nu zice niciun organizator cat de bine i-a iesit, ca de exemplu niciodata nu a zis nimeni nimic despre evenimente ca redescopera romania, ala cu daniel raduta, etc

  9. Ovi, nu stau să comentez articolul din ziar (poate nu e o mostră de jurnalism de elită), însă este o regulă pe care o omiţi de multe ori: dacă faci mișto de ceva, așteaptă-te ca unii să te ia de prost (poate miștoul a fost prea fin sau poate a fost prea deplasat).

    Mă uimesc totuşi două lucruri:

    Unul este modul cum ați atacat o idee de eveniment banal (care încurajează lectura prin dăruire de cărți și invitarea oamenilor să citească) focusându-vă pe… cei care vin doar să se afișeze.
    Asemenea oameni vin la toate evenimentele (indiferent că sunt Lecturi Urbane, #prinorasulmeu sau ceva organizat de Manafu) și de ce mai multe ori sunt în minoritate. Unde ar fi problema?

    A doua remarcă este și mai banală: nu poți face un eveniment fără expunere (poze, video, articole). Uneori vine mai multe presă decât ai dori, alteori nu vine presă deloc. Unde e problema?

    Când faci Lecturi Urbane la tine în oraş, îl faci cum te taie capul, cum te pricepi. Nu sunt ordine de la centru, nu sunt directive. Îţi place, nu-ţi place, nu se supără nimeni.

    Lecturi Urbane nu mai are expunerea de vara trecută, de la mainstream a trecut în nișa proprie, mai cuminte și mai linistită, însă “a boicota” o ediție locală, a face bășcălie aiurea doar de dragul de-a ne afla în discuție mi s-a părut deplasat.

    Urmăresc discuţiile despre LU pe bloguri şi rareori am citit o critică pertinentă de genul “vă sugerez să schimbaţi formatul, să încercaţi altcumva să încurajaţi lectura, cum faceţi voi acum nu merge”. Majoritatea se focusează pe hipsteri, pe pozele făcute, de ochelari de soare sau de agăţat.

    Că Lecturi Urbane va muri sau nu, nu este un lucru pe care-l vor stabili isteții de pe margine care cred că li se bagă cărțile pe gât și ajung (cum s–a ambalat Cucuruz) să creadă că este cool să spui că nu-ți place cartea.

    Relax:)

  10. Adrian, sunt relaxat. Am scris şi mai sus, n-am nicio treabă cu evenimentul în sine şi nu-l “boicotez”, chiar dacă se întâmplă să-l mai iau la mişto. Mai mult, mulţi dintre oamenii implicaţi îmi sunt apropiaţi sau îi admir; şi pe tine te-am cunoscut anul trecut şi am conectat foarte bine şi, sunt sigur, dacă ne-am reîntâlni acum situaţia ar fi aceeaşi.

    Nu am atacat evenimentul din Alba, ci am atacat reacţia la nelalocul ei din partea unui susţinător – şi nu a oricărui susţinător, ci a unui om de cultură şi presă, exact genul de om de la care te-ai aştepta să fie mai diplomat şi să aibă mai multă minte decât “un blogger frustrat”.

    Nu am “atacat” LU în general, ci mi-am exprimat părerea despre eveniment – o părere pertinentă, depinzând însă de ce parte a baricadei te afli. Niciodată, în cazul evenimentelor de această natură, nu le vei putea argumenta raţional, ştiinţific şi matematic. “Critica pertinentă” poate lua diverse forme; dacă ţi s-a părut că-i băşcălie, poate c-a fost. Însă a fost doar forma dată criticii – zic eu – pertinente aduse LU. E exact ce ziceam eu în comentariul original: nu forma contează cel mai mult, uneori trebuie să te mai uiţi şi la conţinut.

    În plus, înţeleg faptul că tu nu comentai articolul original, însă omiţi faptul că eu exact asta fac şi că, de altfel, acela e ţinta nervilor mei, nu Lecturi Urbane.

Leave a Reply to Ovi Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.