Pluguşorul s-o porni el, dar n-am io de unde să ştiu, că probabil voi dormi toată ziua.

2010 a fost un an bun. Bine, mai prost decât ar fi putut fi, însă bun, pentru că am io firea asta de optimist. Pentru că:

– am cântat. Încă din primele clipe ale anului, când am cântat în ploaie în timp ce alţii mai deştepţi făceau revelionul la căldură, în Timişoara, la mine acasă. Apoi în ianuarie, marcând şi sfârşitul colaborării mele cu nişte oameni care nu m-au meritat. Apoi tot din când în când ba pe-aici, ba pe-acolo, totul culminând cu ultima mea cântare din an, la WWWparty-ul din Cluj. A fost înălţător.
– am iubit fără nici măcar o întrerupere de o secundă. Anul a început cu ea şi se termină tot aşa. A fost ca într-un vis frumos.
– m-am lăsat de fumat de şapte luni deja – una dintre cele mai importante realizări ale mele de anul ăsta. A fost eliberator.
– am fost din nou la Arsenal Park, din nou la Sziget Festival, de două ori la mare şi în diverse alte locuri mai mult sau mai puţin awesome. A fost bestial.
– am participat la diverse evenimente ce au legătură cu online-ul – la unele ca observator, la altele ca vorbitor, la altele ca bufon, la altele ca toate la un loc. A fost educativ.
– am lucrat într-un domeniu în care nu m-aş fi gândit vreodată că o să lucrez. A fost interesant.
– am mâncat la sediul ebucătăria mai mult decât am mâncat vreodată la restaurante şi fast-food-uri, cumulat. A fost absolut delicios.

Pentru 2011 nu-mi prea fac planuri exacte şi concrete, însă îmi doresc ca atunci când ne-o fi mai rău, ca în 2010 să ne fie. Şi îmbăiat în şampanie.

Celor care citiţi cuvintele astea vă doresc să fiţi fericiţi, sănătoşi şi frumoşi, că restul vin toate, rând pe rând, fără prea mult efort. A, şi să câştigaţi toţi, pe rând, la Loto.